Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
8911 vizualizări 26 iun 2018

Mitingul PNL de astăzi, din Piaţa Victoriei – o izbândă istorică a ”liderului Opoziţiei”, Ludovic Orban. A reuşit ce n-a reuşit Jandarmeria: să-i disperseze pe manifestanţi.

Imaginea câtorva zeci de zgribuliţi, cerând ”Demisia! Demisia!” din faţa Guvernului Vasilica, e imaginea anului. În mintea mea s-a cimentat pentru totdeauna acest grup statuar patetic – simbol al neputinţei absolute.

Nici unul dintre miile de români cumsecade, care populează locul seară de seară, pe ger sau pe caniculă, pe viscol sau pe vijelie, n-au mai apărut în Piaţa Victoriei. Absenţa lor ostentativă e o palmă grea dată politicianismului în general şi liberalismului de tip orb-anist în special.

Dacă atâţia membri şi simpatizanţi – câteva zeci de zgribuliţi – are PNL în Capitală, rămânem cu Vasilica pe cap până în douăzeci patruzeci!

Un site de ştiri a reprodus, pe surse, convocarea făcută de urmaşul  Brătienilor: “Vin cu rugămintea către dumneavoastră de a participa marţi, ora 19.00, la protestul organizat în Piaţa Victoriei. Participarea dumneavoastră este importantă pentru România şi pentru PNL. Ne întâlnim toţi la sediul PNL din Aleea Modrogan, ora 18.45, pentru a merge împreună la protest. Ludovic Orban”.

Mobilizator text: “Vin cu rugămintea….”. Etc. Te insuflă de mândrie liberală: “Vin cu rugămintea…”. Nici un ideal, nici un crez, nici un fior. “Vin cu rugămintea” – formula cacofonică a unui umil conţopist (fie el şi în regim part time).

Acest păcălici patetic n-a călcat niciodată a lider. La chemarea lui au răspuns câteva zeci de zgribuliţi de grija că vin alegerile şi trebuie să mai prindă un loc pe liste.

Rămâne speranţa că, sub duşul rece al ploii, au înţeles până şi cei care îi ţin umbrela politică faptul că acest personaj nu e doar complet lipsit de viziune, ci şi de minimă autoritate.

“Autoritatea” lui Ludovic Orban în partid a însemnat mereu să-şi dea ochii peste cap, până-n tavan, sugerând că puterea sa emană de suuuuuuus de tot, de la Marele Biciclist din Palatul Cotroceni. Şi s-au găsit destui zgribuliţi care să-l creadă.

Textul s-ar fi încheiat aici (nu mă aştept ca staff-ul liberal să se scuture urgent de păcălici). Însă Ludovic Orban, în loc să intre în pământ de ruşine, a avut seninătatea (tupeu au pesediştii) de a se prezenta ţanţoş într-un studiou de televiziune, la o oră de maximă audienţă, într-o ediţie specială.

După ce evenimentul din Piaţă l-a făcut ciuciulete politic, s-a aşezat sub reflectoare indignat: presa manipulează, vom continua lupta până la capăt, noi n-am făcut un miting în Piaţa Victoriei, ne-am dus să ne ridicăm pălăria în faţa manifestanţilor…

A început apoi să toarne precipitat lozincă după lozincă.

Prostie torenţială!

Într-un târziu, cu creierul anesteziat de lozinci, am schimbat canalul.

Sinistre vremuri trăim, în care Puterea stă în talentul penal al unui Führer de Teleorman, iar Opoziţia - în cabotinismul jalnic al unui chitarist care face politica după ureche.

 

Citește și: