145 vizualizări 26 aug 2009

M-am dus la Madonna să fiu provocat, scandalizat, excitat. Am răsuflat uşurat când pe ecrane a apărut scris „Game over”.

A fost una dintre cele mai plictisitoare însăilări artistice pe care le-am văzut vreodată. Spectacolul a fost un ghiveci înduioşător de prost făcut. Tezist şi superficial, a fost o sumă de imagini aruncate anapoda: puţin sex, puţină politică, şi mai puţină muzică. Motive sexuale îngroşate gratuit: o mireasă sărutată pe gură, într-un gest de lesbianism care nu mai dă pe spate pe nimeni; un act sexual cu o chitară – un gest ieftin şi facil; mângâieri lubrice ale feselor – frumos, dar banalizat prin repetare. Simbolurile politice – aceeaşi inocenţă hollywoodiană, ideologii în alb şi negru, iconuri căutat puternice, dar banalizate: Hitler şi Michael Moore, Kim Jong-il şi Obama, Lukasenko şi Al Gore. Şi pentru ca şuşa să fie completă, Madonna a apelat la reţeta infailibilă a tuturor realizatorilor TV şi a show-man-ilor fără idei şi talent care vor să scoată un succes rapid: a adus pe scenă nişte ţigani. Madonna a dat-o pe lăutărească. Şi i-a întrebat foarte serios pe spectatori dacă ştiu cum se spune în ţigăneşte „iubire nebună”, pentru că, nu-i aşa, astfel e iubirea, nebună. De la iubire, diva a sărit iar la politică. „Mi s-a adus la cunoştinţă, că în Europa de Est, ţiganii sunt discriminaţi”. Evident, Madonna nu poate accepta asta, cum nu poate accepta nici ca homosexualii să fie discriminaţi. Trebuie să ne iubim şi să ne respectăm între noi. Of, of, Madonno, Madonno, trebuia să vii tu din America să-mi spui că dictatura e rea şi democraţia e bună şi că binili învinge. Nu vrei tu mai bine să faci o tură prin sectorul 5 cu autobuzul 117, că tot circulă în noaptea asta „sticky and sweet”? Sau mai bine să cânţi, dacă tot ne-am ostenit cu toţii până aici?

Original şi provocator cum s-a anunţat, afurisit de mai multe biserici simultan, show-ul a sfârşit în clişeele prăfuite ale political correctness-ului şi vai! în conformismul cel mai sterp cu putinţă. Kitschul nu a fost căutat în scop ludic sau ironic, el a fost obţinut involuntar, marcând un show despre care ni s-a spus că va fi unul cum n-a văzut România. Şi chiar n-a văzut. Depeche Mode a fost profi şi deştept făcut, Rolling Stones a fost cool şi felin, Billy Idol a fost fierbinte şi sexy, Madonna a fost pur şi simplu plictisitoare. Un show de plastic. O dezamăgire. Cât despre divă –aşa cum este alintată la toate buletinele de ştiri – n-a fost nici sticky, nici sweet (deşi cei de lângă scenă bagă mâna-n foc că au văzut cea mai bună parte din Madonna). Nici n-a prea cântat. Mie mi s-a părut o Bubulină făcând playback după Madonna de altădată.

•Două lucruri care mi-au plăcut: Like a Prayer, care mi-a amintit de nebunia de demult şi de ce-mi place Madoona şi Give It To Me, ca o promisiune unui viitor contagios. Madonna arată impecabil la 50 de ani şi se mişcă precum un drac.

•Organizare mizerabilă, sonorizare infectă, trei sferturi dintre spectatori n-au văzut nimic. Aş vrea să ştiu cui i-a aparţinut ideea unui concert Madonna printre copacii din Parcul Izvor, ca să-i trimit urările de bine ale miilor de oameni care au plecat înainte de sfârşitul concertului. A fost, totuşi, un concert cu un milion două sute cel mai ieftin bilet, nu o vangheliadă cu mici şi bere.
 

Citește și: