Rodica CIOBANU
Rodica CIOBANU
7653 vizualizări 17 mar 2013

Traian Băsescu a descoperit doi, dar nu spune cine sunt. Elena Udrea ştie cinci şi îi enumeră cu nume şi prenume, începând cu Emil Boc şi terminând cu Adriean Videanu. PD-L nu ar duce, aşadar, lipsă de prezidenţiabili şi şi-ar permite să privească, senin, spre alegerile  de la anul. Că sunt doi, cinci sau şapte, interesant este faptul că niciunul dintre potenţialii candidaţi la Preşedinţia României, toţi bărbaţi, nu-şi încearcă forţele în cursa pentru şefia partidului, lăsându-le doamnelor Udrea şi Macovei dificila sarcină de-a  lua startul, alături de Vasile Blaga. Cum ar fi fost să alerge fostul premier Boc, pe care partidul l-a trimis anul trecut, la Primăria Clujului, sperând că ieşirea lui din vizorul naţional îi va atenua căderea electorală? Dar Cristian Diaconescu, eterna rezervă a partidelor, sortită evoluţiilor scurte (n-a avut niciun mandat guvernamental mai lung de un an), care se recuperează acum în funcţia de consilier prezidenţial? Dar Mihai Răzvan Ungureanu, care a cochetat cu partidul, dar a preferat să-şi întemeieze propria formaţiune, decât să se legitimeze cu el? Nu cred că ei ar fi fost atleţi mai motivaţi ca doamna Udrea, care, iată, e gata de sacrificiul suprem: să renunţe la tocuri pentru tenişi. N-ar fi avut mai multe şanse să câştige trofeul, dar pomenirea lor de către concurentă ne arată în ce echipă joacă.
Din păcate, fostul ministru al Turismului nu râvneşte la funcţia de şef de stat, altfel problema candidatului PD-L (sau a ce va mai rămâne din el după Convenţie) la prezidenţiale ar fi ca şi rezolvată. Elenei Udrea îi surâde un post executiv,  acela de prim-ministru, declarându-se în stare să conducă un guvern mai bine decât Victor Ponta. Debordând de încredere în sine, se descrie, în emisiunea După 20 de ani, difuzată de Pro tv, drept cel mai priceput ministru în absorbţia fondurilor euopene, cel mai mare constructor al ţării şi singura persoană care l-ar fi putut învinge pe Sorin Oprescu la Primăria Bucureşti. Cu siguranţă, nu poate fi acuzată de modestie. De fapt, doamna Udrea pare atinsă de narcisism, exagerându-şi valoarea şi importanţa, fiind atrasă de funcţii de conducere înalte, încercând să fie mereu în centrul atenţiei şi scoţând, din cinci în cinci minute, oglinjoara din poşetă.  Astfel, consideră că viitorul îi este arajat şi se visează o Margaret Thatcher. Iar trambulina care ar putea-o trimite cândva, în fruntea guvernului este şefia partidului. În această viziune, cei cinci politicieni menţionaţi – Boc, MRU, Diaconescu, Predoiu, Videanu – formează o curte personală de favoriţi, din care şefa alege unul pentru turnirul prezidenţial. „Va fi obligaţia mea să vin cu cel mai credibil candidat al eşichierului politic de centru dreapta, cu care să putem câştiga alegerile prezidenţiale”, spune, asigurând, aşadar,  ţării nu doar cel mai bun premier, ci şi preşedinte grozav, deşi Traian Băsescu, totuşi, nu poate fi depăşit!  Şi, astfel, doamna Udrea intră în pielea unui nou personaj, de mămică grijulie, dar sexy a naţiunii.

Citește și: