Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
5128 vizualizări 14 ian 2019

Dacă pleacă în concediu, la un spectacol sau, pur şi simplu, la cumpărături, odată întors la domiciliu, românul se trezeşte cu casa spartă, jefuit, umilit, despuiat de propria-i intimitate.

Dacă e tânăr, şi merge cu prietenii într-un club, undeva, şi se intersectează, din nenorocire, cu borfaşi, interlopi şi recidivişti, este foarte posibil să nici nu mai apuce să-şi vadă casa - spartă sau nu - urmând să fie înjunghiat şi lăsat să moară, ca un câine, în stradă.

Dacă e la şcoală, sau în facultate, sau la serviciu, şi ajunge târziu acasă, are toate şansele să moară pe holurile blocului, cu creierii întinşi pe pereţi şi cu faţa zobită în pumni, omorât de un imbecil, pentru o mizerie de telefon. Sau să fie violat şi ştrangulat în lift.

Şi, dacă nimic din toate astea nu-i convine, iar instinctul de apărare îl scoate în stradă, ca să-i ceară guvernului să-l apere pe el şi nu pe criminali, să-i asigure lui securitatea şi siguranţa socială, şi nu violatorilor şi tâlharilor, să-i ofere lui un trai liniştit, sigur şi lipsit de teroare, să le ceară, pur şi simplu, politicienilor care i-au desfiinţat viaţa şi liniştea socială prin adoptarea unor legi care să-i scape pe ei de rigorile celorlalte legi, la grămadă cu criminalii, atunci îl bate, îl calcă în picioare, îl desfigurează, îl omoară - absolut întâmplător nu s-a comis această grozăvie la mitingul din 10 august - Jandarmeria.

În consecinţă, oricum ar fi, cetăţeanul român, lipsit de apărare, a ajuns să trăiască terorizat şi captiv în propria-i viaţă, în propria-i ţară, în propriul oraş, în propria-i casă, înconjurat, încercuit, de tot felul de minţi sinistre, înarmate cu prostie, cu aroganţă, cu egoism, lovindu-l cu piciorul, cu bâta, cu cuţitul ori cu pulanul, cu gazul lacrimogen, cu electroşocul şi cu cine mai ştie ce, la comanda miniştrilor, şefilor unor instituţii de forţă, a unor aleşi ai neamului, recte ”nişte legiuitori”, aruncându-l de la unul la altul, cu picioare în burtă şi în cap, rămas la cheremul criminalilor, tâlharilor şi violatorilor, eliberaţi cu miile din puşcării cu luni bune mai devreme - başca plătiţi convenabil, pentru suferinţa lor - întrucât n-a fost legal şi de acceptat traiul lor în patru metri pătraţi, alocat în penitenciare.

I-aş întreba pe cei care, fie au gândit această lege - a compensării, în zile libere, pentru condiţii improprii de detenţie - în faza ei iniţială, fie pe cei care au reconstruit-o, în dezbaterile comisiilor parlamentare, ca pe o mană cerească (mai ales) în beneficiul condamnaţilor violenţi, adoptând amendamente ce dovedesc inconştienţă, morţilor, celor omorâţi de aceşti criminali dezaxaţi, le ajung cei doi metri pătraţi, de pe fundul gropii în care au fost băgaţi?

Şi aş mai întreba, cine răspunde, totuşi, pentru toate aceste crime? Întrucât, numai de răspunderea criminalilor recidivişti nu poate fi vorba… 

 

Citește și: