Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
5612 vizualizări 6 sep 2018

Abia astăzi, când mai e puţin şi ciocnim şampania la împlinirea anului de când l-a ”tradus” pe bietul ”fost Tudose”, căruia îi reproşa, în decembrie trecut, că gestionează ”războiul PSD contra PSD, care nu ne ajută pe noi deloc, ci le dă muniţie adversarilor”. Tudose, pe care l-a pus cu capul pe ghilotina marelui partid.

Acum, nu c-am sta noi ca pe ghimpii trandafirilor de la şosea, vizavi de ce se-tâmplă în Kiseleff, în săptămâna curentă. Dar parcă prea ne ia Dumnezeu minţile, când vine vorba despre vreo disidenţă conjuncturală apărută, peste noapte, în PSD.

Aşa s-a întâmplat cu Ponta, aşa se întâmplă, astăzi, cu Firea.

De când a plecat din partid, fostul lider&premier social-democrat, camaradul lui Liviu - omul de care îl lega, odinioară, prietenia, cu odgoane de sentimente - s-a transformat în salvatorul naţiei. I-a revenit memoria, i-a revenit morala, i-a revenit dragostea de ţară. A început să vorbească. Duşmanul lui numărul unu, Liviu Dragnea - ştie totul despre el, de când a fost înţărcat, în meleag, la Teleorman; cum a crescut, cum a devenit, cum a parvenit şi nenorocirile pe care le-a făcut în partid şi prin curţile statului paralel.

Acum, a venit rândul fostei camarade Firea să-şi revină din ”afazia” politică de care a suferit ani de zile. Zeci de trimestre în care a tăcut tot ce are de spus, astăzi, despre Liviu Dragnea. Atâta amar de timp în care nu i s-a părut nimic, dar nimic, deplasat, exagerat, nefiresc, în comportamentul liderului său preferat.

Acum a observat că ”omul acesta conduce partidul dictatorial”.

Şi atunci, întrebarea mea - pe care am mai pus-o aici, ori de câte ori a început să strige câte unul, ca din gură de şarpe, atunci şi numai atunci când i-a ajuns cuţitul la os, despre ce se-ntâmplă în partid ”de amar de timp” - este: şi dacă a fost aşa, şi dacă aşa s-au întâmplat lucrurile, partidul ce a păzit?!

Ce a păzit Victor Ponta, care l-a susţinut pe Dragnea ani de zile, până când i-a căzut fisa că în politică fiecare moare singur? Şi că, dacă te-a susţinut Daddy când făceai măgăriile tale, pentru că erai şef, e de la sine înţeles că te va arde, când vei trage băţul cel mai mic… Şi l-a ars.

Dar ce a păzit Gabriela Firea în tot acest timp?

I-a plăcut când i se părea că e ”dulceaţa de trandafiri a lui Daddy”; când era susţinută de şefu’, la diverse candidaturi şi funcţii în partid; când l-a ras pe Tudose - sacrificat în favoarea aceluiaşi ministru de Interne, Carmen Dan - duşmanul de moarte al primăriţei, mai ales din ziua în care i-a stricat făcătura de târg, din Piaţa Victoriei, organizat, ce să vezi, împotriva aceloraşi protestatari pe care îi apără astăzi din tot sufletul ei revoluţionar.

Sigur că, de un timp, lucrurile se văd altfel. Astăzi, Gabriela Firea a înţeles că Dragnea nu o susţine decât atât cât îi este necesară din punct de vedere politic şi strategic. Că, dacă mişcă-n front, se alege cu cicatrice. Că, dacă îşi ia viteză, i se pune frână: fără scrupule, fără explicaţii, fără regrete.

Iar momentul acesta era gata dospit.

Şi am spus-o, era limpede: Firea, lovită prin Speranţa Cliseru, va reacţiona violent. Ar fi fost a doua oară când ar fi sărit puternic la castană, după episodul Simona Halep, şi ar fi tăcut mâlc. Iar tăcerea acesta n-ar fi fost de aur.

Deja, s-au deschis porţile iadului. Acum e prea târziu să mai invoci adevărul. Cu toţii vom avea de suferit: ţara, oamenii, politica.

O mai întreb pe Firea, care s-a trezit încolţită, deunăzi şi a reacţionat ca trezită din somn: ştie din ce cauză a ajuns Ceauşescu aşa un mare dictator?

Şi, dacă îşi va răspunde la această întrebare - ea şi mulţi dintre colegii săi - va avea, la minut, poza propriei personalităţi politice.

Iată, pentru posteritate, ce-i recomanda Firea lui Tudose, acum un an, când nu vedea ce vede astăzi: ”Sper ca din acest moment, domnul prim-ministru să înţeleagă faptul că o manieră colegială şi corectă de comunicare cu noi, colegii săi - încă colegii săi - trebuie fie una directă, nu cu apropouri, insinuări şi ironii prin presă. Este lucrul cel mai urât care se poate întâmpla, între colegi cel puţin”.

 

Citește și: