Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2763 vizualizări 17 feb 2019

Şi, astfel, profund nelămurită de propriul rost la cârma Educaţiei, în loc să înţeleagă viitorul misiei sale în contextul societăţii europene civilizate, Ecaterina Andronescu se mobilizează dimpotrivă, propunând o aberaţie: ”să-i împărţim” pe ”cei cu dificultăţi de învăţare” - după cum îi numeşte ministrul, ”generic” - ”mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo”. Şi când spune asta, Ecaterinei Andronescu nu-i tresare niciunul din muşchii luminoşi ai feţei.

Păi, să-i ”împărţim mai mulţi într-un loc”, profa, sau să-i adunăm pe mai mulţi într-un loc, ca să-i rupem de leat şi de colegi, ca să le dăm, de mici, măsura ”crimei” de care i-a făcut natura vinovaţi, împovărându-i, ”generic”, cu dificultăţi de învăţare?!

Eu cred că, atunci când îi aduni la un loc, în virtutea vreunui criteriu de acest gen, excluzându-i astfel din firescul social, înseamnă ”să-i aduni”, nu ”să-i împarţi”, iar adunându-i, în atari condiţii - sau în altele - înseamnă să-i separi de rest, asta chemându-se, deşi nu vă place cum sună (dar implicit rostiţi), ”segregare”.

Şi, ce să vezi? Înţeleg că oameni cu experienţă de netăgăduit, precum reprezentanţi ai UNICEF în România, susţin că elevii aceştia învaţă mai bine atunci când sunt expuşi diversităţii şi când suportul pentru ei este apropiat nevoilor lor.

Ceea ce este absolut logic: cum pot evolua câteva zeci de copii cu autism, ”împărţiţi”, la un loc, într-o clasă separată de celelalte, sub supravegherea puţinilor profesori de sprijin/consilierilor şcolari?!

”Noi acum îi avem pe cei cu dificultăţi de învăţare, să îi numim aşa generic, împărţiţi în două categorii. Pe unii îi trimitem în şcolile speciale, iar alţii sunt în şcolile normale, integraţi în clasele normale. (…) Şi mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo. Adică aş vrea: ca şi lor, celor integraţi în şcolile de masă, să le putem asigura profesori de sprijin”, a sunat declaraţia ministrului Andronescu, pentru Digi 24, preluată de Mediafax.

Această propunere aberantă a ministrului a stârnit în rândul colegilor săi un interes la fel de mare precum ultima ploaie deşertată de nori la tropice.

Unul dintre puţinii politicieni, dacă nu singurul, care a reacţionat pe Facebook, imediat după propunerea ministrului, a fost deputatul Adriana Săftoiu, care a anunţat că va cere audierea preopinentei la Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaţilor. Mai mult, Săftoiu spune că n-ar strica nici depunerea unei eventuale moţiuni, declarându-se revoltată de iniţiativă, şi reamintind că, de zeci de ani, ţările model în sistemul educaţional evoluează într-o cu totul altă direcţie, urmărind ca toţi aceşti copii să fie integraţi în învăţământul de masă, cel special fiind doar o excepţie.

Şi pe Adriana Săftoiu o cred, pentru că, de câţiva ani, se ocupă cu asta şi chiar produce dovezi/legi (din păcate, prea puţin aplicate), prin care încearcă să determine instituţiile statului să acorde atenţia/respectul/îngrijirea necesare persoanelor cu dizabilităţi, cu dificultăţi de învăţare, precum şi altor categorii cu astfel de probleme.

”În loc să găsească soluţii pentru ca aceşti copii să aibă profesori de sprijin, integraţi în învăţământul de masă, Andronescu se scuză lamentabil si propune o măsură aberantă, nedreaptă, lipsită de orice responsabilitate faţă de aceşti copii", scrie Săftoiu pe Facebook.

Ei bine, dacă aţi crezut că, după această luarea de poziţie, ministrul Educaţiei a ieşit să explice ceva logic, eventual să-şi ceară scuze, sau măcar să recunoască faptul că n-a înţeles exact-exact încotro i-au apucat vorbele, v-aţi înşelat.

În stilul politicianist-păgubos în care nimeni nu recunoaşte ce tocmai a declarat în urmă cu o oră, o zi, o săptămână, luându-ne pe toţi de proşti, ministrul ne-a dat cu tifla: ”Nici poveste să propun clase să producă segregarea acestor copii, ci să încercăm să îi susţinem suplimentar cu un profesor de sprijin”, a zis ministrul.

Înţelegeţi cum devine şirul logic al spuselor doamnei, de la ”Şi mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo”, la ”Nici poveste să propun clase să producă segregarea acestor copii”.

Bine, eu ştiam că nu mai am toţi boii-acasă, dar i-am întrebat şi pe alţii, şi nici ei n-au înţeles exact-exact ce vrea să spună Ecaterina Andronescu şi dacă înţelege încotro merge Europa…

 

Citește și: