Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2648 vizualizări 19 feb 2019

Divorţul de încercare - cum ar numi acest demers familiile moderne, care agreează separările temporare (rămase, mai mereu, definitive) - ar fi cauzat/s-ar datora (depinde din ce unghiuri te loveşte adevărul) demarării unui test aşa-numit al ”Apărării cibernetice”.

Chestia asta însemnând că fluxul/schimbul de informaţii între cetăţeni, instituţii şi alte entităţi, mai mult sau mai puţin frisonante la activitatea unor urechi intens auzitoare, să rămână, cum ar veni, pe ”firul scurt”, în familie, la interior(ul ţării), în loc să plece la export.

Pot spune - eu fiind mai vechi în meleag - că, pe dată, m-a şi trecut un fior cominternist peste herniile de disc: ”Deci, iar ni se pregăteşte ceva…” zic, dominat, instinctiv, de imaginea ”Pendulului lui Newton”, în care, o bilă de la est, ce loveşte un grup de bile băgate la mijloc, face să tresară bila cea mai ”îndepărtată”, dinspre vest.

Care va să zică, abia a trecut săptămâna şi uite! şi smucirea bile cu pricina: ”Cultura şi identitatea naţională trebuie păstrată de către dumneavoastră. Trebuie să fiţi iniţiatorii, trebuie să fiţi cei care doresc să creeze o strategie, astfel încât cultura şi identitatea românească să nu dispară. Suntem într-o lume în care Internetul - şi o spun cu sinceritate şi încredere - generează şi manipulează tinerii sau tinerele generaţii şi îi îndreaptă către alte direcţii decât cele ce ar trebui să fie normale. Cultura şi identitatea trebuie să-şi recapete locul de altădată. E păcat să pierdem anumite sărbători, e păcat să ne pierdem tradiţiile, e păcat să uităm de originile noastre”.

Nu, vorbitorul nu este, în cazul de faţă, cum probabil aţi fi tentaţi să credeţi, prim-gafeurul naţional, ci concurentul său cel mai periculos, pe nume Breaz. Daniel Breaz.

Ministrul Culturii a declarat cele de mai sus, senin, încrezător şi sincer (în sine însuşi), la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România.

Nici n-are rost să mai amintim că, între timp, de când cultura şi identitatea naţională ”şi-au pierdut locul de altădată” - evoluând, implacabil, în contextul realităţilor europene şi mondiale actuale - accesul la Internet a devenit un drept fundamental al individului, consfinţit ca atare de Organizaţia Naţiunilor Unite, o rezoluţie în acest sens întărind ideea că accesul liber şi deplin la reţea oferă oamenilor posibilităţi aproape nelimitate la educaţie şi dezvoltare culturală.

Inclusiv, posibilitatea de a înainta, în limita timpului disponibil, cu lectura ”Luceafărului”, spre următorul vers, şi anume: ”Alunecând pe-o rază”...

Poate că n-ar genera prea multă nelinişte această declaraţie, dacă ea n-ar aparţine unui ministru al Culturii din România şi n-ar dovedi o lipsa totală de viziune şi înţelegere a fenomenului.

Făcând abstracţie de ambiguităţile zicerii sale - ”Suntem într-o lume în care Internetul - şi o spun cu sinceritate şi încredere - generează şi manipulează tinerii sau tinerele generaţii şi îndreaptă către alte direcţii decât cele ce ar trebui să fie normale” - întreb şi eu autorul, ca un ”manipulat bătrân”: ce înseamnă ”alte direcţii decât cele ce ar trebui să fie normale”?

Ce înseamnă ”direcţie normală” pentru Breaz şi guvernul din care face parte? Dinspre ce punct cardinal i se arată omului anti-net realitatea aceea nealterată de Internet?

Îmi permit să pun întrebarea, întrucât am auzit tot felul de explicaţii/declaraţii politice, conform cărora, oamenii aceştia care spun prostii, de fapt, nu spun prostii, deoarece sunt deştepţi şi ştiu ce spun/vorbesc.

Păi, dacă e chiar aşa, atunci poate că transmit niscai mesaje, ca să testeze piaţa. Anume că ”direcţia normală” ar fi să aplicăm şi noi ”testul apărării cibernetice” de atacul ”culturii de pe net” asupra ”vocii inculţilor naţionale”.

 

Citește și: