Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
6759 vizualizări 11 aug 2018

21 decembrie 1989: protest, scandări, români nemulţumiţi. Răspunsul autorităţilor, tunuri cu apă, lacrimogene, trasoare, muniţie de război trasă de la şold. Foc, rafale, lume alergând, organe urmărindu-i pe români pe străzile adiacente. Oameni morţi, oameni răniţi.

Februarie 2012: miting de protest paşnic, scandări, români nemulţumiţi, grup de instigatori (numai galerii?!), dale scoase din placajul treptelor din faţa Teatrului Naţional, aruncate spre jandarmi. Gaze lacrimogene. Intervenţie în forţă a ”ţestoaselor”, violenţă, foc, vitrine sparte. Oameni răniţi.

Februarie 2017: protest paşnic, scandări, români nemulţumiţi, grup de instigatori (numai galerii?!), bucăţi de bordură scoase din caldarâm şi aruncate în capetele jandarmilor. Gaze lacrimogene. Intervenţie în forţă a ”ţestoaselor”, violenţă, foc, vitrine sparte. Oameni răniţi. Miting temporar ”înăbuşit”.

10 august 2018: protest paşnic, scandări, români nemulţumiţi, grup de instigatori (numai galerii?!), bucăţi de bordură scoase din caldarâm şi aruncate spre jandarmi. Gaze lacrimogene. Extrem de multe gaze lacrimogene - spray-uri, recipiente, grenade. Tunuri cu apă. Intervenţie în forţă a ”ţestoaselor”, violenţă, foc, vitrine sparte. Oameni răniţi.

Un lanţ de similitudini care m-au convins că aşa arată ”PLANUL”. Un plan de evacuare, de distrugere a unui miting, construit, pas cu pas, de minţile forţelelor de ordine.

Nu dă bine pentru nimeni să evacuezi Piaţa Victoriei, unde se desfăşoară un protest paşnic al Diasporei, aşa, pur şi simplu. Pentru asta îţi trebuie, imediat, o doză de fermitate pe care n-ai arătat-o un an şi jumătate. Iar fermitatea, în astfel de cazuri, se transformă, evident, în violenţă.

E antinaţional ca tu, Jandarmerie, să devii violentă peste noapte, chiar dacă un întreg partid, strâns în biroul lui Dragnea, stă pe lângă pereţi şi tremură.

În consecinţă, accesezi ”PLANUL”. Acelaşi. Mereu acelaşi: simplu, de necontestat: un grup de instigatori, infiltrat în mulţime, care aruncă cu peturi, cu pietre, cu fise, cu brichete, cu ce au prin buzunare, cât să nu bată prea tare la ochi că au venit pregătiţi. (Uneori, pentru efect, apar Molotoave). Practic, nu-i important cu ce arunci - gestul contează.

În acel moment ai motivul, sensul violenţei, rostul fostei fermităţi. Şi începi să sufoci locul şi oamenii din acel loc, cu lacrimogene: nori, valuri, ceaţă de gaz.

Până când le iei gazul oamenilor paşnici, veniţi la mitingul care te sperie, ca să-şi strige nemulţumirile. Ei sunt adevăratul pericol. Pe ceilalţi 30, 40, 50, câţi or fi ei, pe instigatori, de, nu prea-i vezi; nu ”te gândeşti” să-i izolezi, să-i scoţi din mulţime, să-i duci la dubă şi, mai departe, la secţie. Ei sunt rostul tău de a fi jandarm agresiv, scrufulos la datorie, apărându-ţi - cum ai jurat - conducătorii (şi nu poporul, vezi bine).

”Te gândeşti” că e mai practic şi mai cuşer să-i loveşti pe ceilalţi, ăia paşnici: ei nu răspund, nu reacţionează. Primesc şi înghit: picioare în burţi, în cap, în coapse. Pe urmă poţi să-i arunci peste cap, peste gard, să-i arăţi, mâine, lui Dan, la revista de front sau la raportul companiei ce ai produs.

Pe la 23:00, vine ordinul de luptă, codul roşu - unii spun că de la Firea, alţii, că de la Dan, cu toţii, că de la Dragnea. Şi, luptă şi dă-i, şi dă-i şi luptă; cu picioarele, cu pumnii, cu gardurile, cu alţi nori de lacrimogene, împrăştiaţi la zeci de metri de locul violenţelor declanşate de infiltraţi - plesnind în ochii copiilor, în nasul lor, până la sufocare, până la comă, până la camera de gardă.

Apoi, pui tunurile cu apă pe ei, să le zboare gândurile rele şi nemulţumirile din cap. Pe urmă, îi alergi prin oraş, cum le-au alergat ai lui Ceauşescu, pe 21 noaptea, părinţii, până spre ziuă.

Într-un târziu, pe la spartul târgului, a intervenit şi Iohannis cu un comunicat. Că riposta Jandarmeriei a fost disproporţionată, că oamenii au dreptul la protest şi că violenţa e de neadmis. (Ăia 200, gata leşinaţi, prin spitale, cu vreo câteva ore înainte, nu l-au auzit/citit. S-ar fi bucurat, dar era cam târziu).

A, şi că mâine o aşteaptă pe Dan, la raport.

Ce să ştie femeia, cu ce se mănâncă o moarte de om. Pentru că, dacă moare cineva, e vai sufletul ei.

Şi, mai ales, Doamne fereşte! să i se-ntâmple ceva grav fetii ăleia, jandarmeriţa. Va trebui să răspundă de ce mii de jandarmi n-au fost în stare să izoleze şi să reţină o mână de instigatori la violenţă, infiltraţi în mulţime. Cred că toată lumea şi-a dat seama că nemernicii care au lovit-o - după ce ”echipa” a lăsat-o-n urmă - făceau parte din grupul violenţilor.

Nu văd un om normal la cap, venit la un mitig paşnic, să lovească astfel o femeie şi să-i mai ia şi arma. Sper să nu fi avut muniţie.

Altfel, nu s-a întâmplat nimic - afară de faptul că iar am ajuns ”Blestemul Europei” şi toată presa scrie despre noi mai ceva decât despre Halep şi ”Buză” la un loc: de mâine, românul revine la miting (paşnic, evident), jandarmul la gazul lacrimogen şi la tunul cu apă, politicienii de vârf, la treabă.

O veni şi vremea răspunsurilor…

 

Citește și: