Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2815 vizualizări 13 ian 2019

Şeful consilierilor judeţeni PSD, din Vrancea, ”vicele” lui don baron Oprişan, pe linie de partid, în fief, cum s-ar spune - şi care baron, evident, n-a văzut şi n-a auzit nimic despre nebunia confratelui, fiind la fel de ”surd” şi de ”orb” precum blocul/”monolitul” pesediştilor din meleag - pe nume Constantin Guguianu, ne-a prezentat încă o mostră de prostie virală.

Omul, înfăţişându-ni-se chinuit, cel puţin, de talent, l-a prelucrat în Photoshop pe preşedinte, asociindu-i, pentru a câta oară (tema devenind obsesivă la nivel de formaţiune), simboluri naziste.

Guguianu este un fost ofiţer de contrainformaţii militare, reprofilat, în urmă cu 15 ani, consilier judeţean în CJ Vrancea, despre care, luat de val, ai fi putut crede că, măcar prin natura meseriei, s-a intersectat cu ceva istorie, fie ea şi numai militară.

La nivel macro, ”politicianul” Guguianu nu există - el fiind, totuşi nevoit acum, ca individ, să dea piept cu prevederile Legii 107/2006, pentru aprobarea OUG 31/2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, dacă mai există legea şi consecinţele aplicării ei - demersul său devenind unul extrem de grav, inclusiv politic, pe fondul ignorării de către conducerea PSD a derapajului consilierului în discuţie, dar şi de masa membrilor din organizaţii.

Nimeni, din Kiseleff şi până în birourile filialei din Talpa, Botoşani, nu s-a delimitat de ”mizeria” lui Guguianu, ceea ce denotă că social-democraţii sunt fascinaţi şi mândri de talentul bestial al individului.

Fapt care, de această dată, arată consecvenţă şi predictibilitate la nivelul de partid, ”opera” în discuţie înscriindu-se într-o suită de manifestări ”culturale” similare, simptomatice în PSD, de jos până sus.

Primul exemplu - şi cel mai şocant: Lia Olguţa Vasilescu, în răspunsul dat la reacţia preşedintelui, venită după ”Jandarmeriada” din 10 august 2018, cu referire la răspunsul disproporţionat aplicat de autorităţi: "Să vii să spui că PSD-ul a fost cel care a aruncat cu gaze lacrimogene sau că a bătut participanţii de acolo e o declaraţie demnă, nu de preşedintele României, ci de Mălin Bot.(…) Şi oricum, ca neamţ, să vorbeşti de gazare, trebuie să ai mult curaj”.

Apoi, Ilan Laufer, ministeriabil respins de Iohannis: ”Klaus Iohannis e etnic german şi are o legătură dubioasă cu Forumul Democrat, moştenitoarea organizaţiei naziste.(...) Nicolae Ceauşescu a vândut evrei, azi am certitudinea că şi preşedintele Iohannis a vândut un evreu român”.

Ba chiar şi Liviu Pop -”Genunche”, fost ministru al Educaţiei, are o părere: ”O acuzaţie ipocrită din perspectiva zilei de 23 august şi din perspectiva fostei demnităţi, dacă o pot numi aşa, cu ghilimelele de rigoare, a domniei sale (a preşedintelui Iohannis - n.a.), aceea de preşedinte al unui continuator al grupului... organizaţia aia nazistă, Forumul… (…) Preşedintele unei entităţi naziste, asta nu eu o spun, o spun alţii. Am citit-o în presa vremii, am văzut-o clar... Chiar mă uitam... Grupul Etnic German a fost organizaţie nazistă, corect? Grupul Etnic German a fost organizaţie nazistă condamnată pentru crime de război la Nurnberg. (...) Dacă Forumul German nu e continuatorul Grupului Etnic German, aştept oficial lucrurile acestea, eu am spus ce citesc de pe net.”

Ca să nu-l uităm, nedreptăţindu-l, nici pe Victor Ponta, cel din 2014 (care actual se declară înţelepţit de propriile-i greşeli): ”Nu cred că e un defect pentru Iohannis că e german, dar să nu-mi reproşeze mie cineva că sunt român sau că sunt ortodox”.

Acum, ca să o parafrazez pe inegalabila Olguţa Vasilescu, zic că trebuie să ai un ”curaj” nebun ca să acuzi o etnie, un popor/o naţiune, la grămadă, direct sau implicit, de crimă, aşa cum a făcut preopinenta, sugerând o legătură şocantă între a fi ”neamţ”, în general, ”gazare” şi ”curaj”.

Îi atrag atenţia acestei românce venite în PSD din PRM, cu vechi năravuri, că poporul german nu poate fi stigmatizat/acuzat, în ansamblul său, de crimele ordonate şi săvârşite de conducătorii săi de la un anumit moment sau altul din lunga sa istorie.

Tot aşa cum nici poporul român nu poate fi stigmatizat/acuzat, la grămadă, de consecinţele politicii conducătorilor săi.

Deşi, dacă ar fi citit mai multe despre istorie, ar fi văzut - şi, cu siguranţă, nu i-ar fi convenit, tot aşa cum niciunuia dintre noi nu-i convine - că unii au avut, şi mai au încă, din interes sau incultură, o cu totul şi cu totul altă părere, inclusiv despre noi, românii, despre politica, dictaturile şi războaiele noastre.

 

Citește și: