Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2100 vizualizări 23 feb 2019

După ce, peste doi ani, maghiarii au ţinut la butoane, prin votul lor, tandemul PSD-ALDE, din motive de evidentă ”strategie naţională” - încercând să extragă beneficiul maxim din mezalianţă, în underground-ul unei Românii slăbite şi răvăşite, persistent, de criză - cu ocazia congresului formaţiunii sale, liderul maghiar s-a făcut că are năzuinţe europene.

S-a făcut că a înţeles, peste noapte, mersul şi sensul politicii opoziţiei, că a devenit - vezi, Doamne! - ”iohanist”, susţinător al demersurilor prezidenţiale şi ale Dreptei politice. Probabil, în speranţa intempestivă că va amorţi vigilenţa PNL şi a USR - despre care declară că nu le-au fost aliaţi prea îngăduitori, de-a lungul guvernărilor anterioare.

Declaraţii precum cele date Mediafax, de către liderul maghiar, gen: ”Este dreptul preşedintelui Iohannis de a trimite actele votate în Parlament (Legea Bugetului pe 2019 - n.a.) şi, din acest punct de vedere, nu e nimic de comentat. Dacă preşedintele are o dilemă, e constituţional, trimite textul la Curtea Constituţională”; sau: ”Întârzierea nu acum începe, întârzierea a început anul trecut, când Guvernul a amânat trimiterea proiectului de buget în Parlament”; sau: ”Am o problemă cu OUG nr. 7, şi au dreptate cei care o critică. În 2017 şi 2018, eu personal şi UDMR am susţinut separarea carierilor procurorilor de judecători şi cred că am făcut un lucru bun, corect.(…) Este o greşeală să schimbi regula după un an, nu cred că Guvernul a propus un lucru bun cu această ordonanţă”; sau: ”Îi înţeleg pe procurorii şi pe judecătorii care au ieşit să protesteze, pentru că nu este bine ce s-a întâmplat. Judecătorul Dana Gârbovan are perfectă dreptate când critică, sunt probleme cu OUG, categoric”, ar putea părea, la prima lectură, cel puţin, derutante. Reaşezate însă, în context, îşi recapătă sensul logic. Imediat, Kelemen şi-a explicat poziţia, susţinând că Uniunea a fost, este şi va fi, o afacere pragmatică.

”La nivel naţional, de doi ani avem o cooperare cu coaliţia guvernamentală. Şi în această chestiune am fost pragmatici, dar pot să vă spun că în politică ne putem asocia cu cine putem şi nu cu cine am dori sau cu cine am avea posibilitatea să fim mai aproape din punct de vedere ideologic. (…) În asocierile pe care le-am făcut am fost îndrăzneţi, pentru că am căutat posibilităţi şi nu scuze. (...) Am căutat încotro o putem lua, cu cine putem să ducem la succes interesele minorităţii maghiare (NB: nu a societăţii româneşti, în ansamblu, aşa cum se va lăuda mai jos – n.a.), fie vorba de şcoli, instituţii de învăţământ, de dreptul de folosire a limbii materne”.

Ceea ce, susţine liderul maghiar, a fost imposibil de negociat cu PNL sau cu USR. ”Cu ALDE, acum doi ani am putut să negociem şi asta a avut nişte rezultate palpabile. Degeaba ne aflăm în aceeaşi mare familie cu Partidul Naţional Liberal, nu am dat niciun rezultat împreună. (…) Tocmai de aceea, din partea PNL-USR, în relaţia noastră cu coaliţia, nu putem să înţelegem nicio critică altfel decât ca un rezultat al luptei de politică internă”.

Cu alte cuvinte, UDMR, prin vocea dirijorului său, îşi găseşte scuza de a nu fi achiesat la susţinerea promovării unor politici de bloc liberal, de sorginte europeană - democraţie, stat de drept, justiţie independentă - şi că refuză să înţeleagă criticile Dreptei adresate UDMR, în această perspectivă, prin aceea că, pur şi simplu nu le acordă o valoare de bun-simţ, ci doar una politică. Implicit, că preferă să urmărească extragerea unui beneficiu maxim pentru sine, ca minoritate, speculând slăbiciunile politicii alianţei majoritare PSD-ALDE.

Şi mai interesant este că, pe fondul unor acuze reciproce de trădare naţională, apărute în războiul PSD-ALDE vs PNL, USR, nimănui nu-i (mai) pasă de incisivitatea şi aroganţa cererilor directe, anticonstituţionale, ale formaţiunii culturale UDMR.

Acelaşi lider maghiar, care tocmai s-a reales la conducerea Uniunii, în cel mai pur stil comunist - la capătul unei ”curse” de unul singur - nu se sfieşte, pentru a-şi convinge electoratul, să sugereze că el aduce lumina de la Budapesta, susţinând, fără cea mai mică consideraţie faţă de statul român, de la care pretinde doar drepturi şi foloase, că relaţia majoritate - minoritate din România nu poate fi soluţionată, pe termen lung, decât în cheia legalizării autonomiei.

”100 de ani în România, 1000 în Transilvania, ne-am folosit de Centenarul românesc ca de o ocazie, am spus cu ce am contribuit, noi, maghiarii, la dezvoltarea ţării, la construcţia ţării în ultimii 100 de ani şi am formulat foarte clar la ce ne aşteptăm de la statul român. Relaţia majoritate - minoritate trebuie să fie soluţionată pe termen lung şi cheia acestei soluţionări este legalizarea autonomiei”, a afirmat Kelemen, inducând, arogant, ideea că, într-o Transilvanie care este România, maghiarii există de 1000 de ani.

Ca necesară precizare istorică, personal aş spune că: 1000 de ani de minoritatea maghiară în Transilvania ar însemna, totuşi, mai puţin de jumătate din timpul în care, poporul român s-a format în această parte de lume, prin asimilarea veneticilor descălecaţi târziu şi foarte târziu, veniţi, succesiv, din nord, nord-est şi est, în interiorul arcului Carpatic. Ba, dacă e să fim critici şi să facem diferenţa necesară între secui şi maghiari, s-ar putea spune, mai degrabă, că unii n-au descălecat deplin nici astăzi, aici, mulţi substituindu-se doar, în timp, celorlalţi.

Şi pentru a fi limpede că dezlegarea la vehemenţa mai sus înfăţişată, pe tema autonomiei, vine de la ”ţara mamă”, iată şi focul de artificii al congresului UDMR, de azi.

Forul politic al minorităţii maghiare din România a adoptat, cu unanimitate de voturi, ca steagul roşu, alb şi verde să fie simbol naţional propriu al comunităţii maghiare din ţara noastră, alături de steagul Ţinutului Secuiesc, de imnul Ungariei şi de imnul Ţinutului Secuiesc, potrivit Mediafax.

Iar Cseke Attila, liderul grupului UDMR din Senat, a precizat, ca să nu mai avem dubii că membrii naţiunii maghiare sunt cei care se consideră maghiari, indiferent unde trăiesc pe acest glob, de la Tokyo până la Toronto, împreună cu cei din ţara mamă, cu maghiarii din Bazinul Carpatic şi cu comunitatea maghiară din România. ”Fiecare naţiune îşi are propriile simboluri, la fel au şi maghiarii. Aceste simboluri naţionale pot fi folosite liber nu doar în ţara mamă, ci oriunde unde trăiesc membri ai acestei naţiuni. Astfel, simbolul maghiarilor este simbolul naţiunii maghiare - tricolorul roşu, alb, verde, pe care îl considerăm al nostru, simbol propriu. De asemenea, simbol naţional este considerat steagul secuiesc, dar şi imnul nostru naţional – adică al Ungariei - şi imnul secuiesc”.

Alo, statele paralele, unul cu celălalt, de la Bucureşti!! Oamenii ăştia nu spun nimic despre România!!

Citeşte şi Sâârmaaa, băăă!!

foto: UDMR/Facebook

Citește și: