Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2848 vizualizări 11 dec 2018

Tocmai această infinită angoasă i-a făcut pe dezarticulaţii-miliţieni-ceauşişti să dispară din peisaj luni bune, dacă nu ani: cică ar fi fost timoraţi, după furtuna de pulane aplicate pe cârca revoluţionarului român, a românului, în general, la rugăminţile fierbinţi ale conducerii de partid şi de stat.

Îşi rupeau cetăţenii capul, în mijlocul drumului, îşi întindeau creierii pe pereţi, îşi omorau concubinele între două şpriţuri, şi pe vajnicii poliţişti, transformaţi din miliţieni, ia-i de unde nu-s.

Ei, cam aşa, prin absenţă, deveniseră ei aproape digerabili.

Motiv pentru care, probabil, nici şefii lor politici nu şi-i mai aduceau aminte prea bine, lăsându-i în plata Domnului şi pe mâna borfaşilor, înarmaţi doar cu pistoalele de jucărie, Carpaţi, cu vreun spray paralizant cu gaz lampant, ori câte un walkie-talkie dat, în general, pe mute - scule vechi, gâjâind răguşit: ”Păunu, recepţie, Păunu m-auzi…?! - (hârşşşşş, hrrr, pac!) - Alo, Păunule, tu faci aşa? Alo!!”

Aşa de tare funcţiona Poliţia în România anilor '90, încât, până şi mama ministrului de Interne în exerciţiu era prădată, la lumina zilei, în Gara de Nord.

Apoi, apărătorii ordinii au reapărut în peisaj: nu exista miting, la care să nu fie şi dumnealor prezenţi din spatele scuturilor. Se denumeau ”scutieri”. Aveau manevre, consemn şi indicaţii venite de sus. Chiar şi ceva lacrimogene, rămase de la Revoluţie. Dacă erau expirate, îşi dădeau foc, singuri, la autobuze, ca să facă fum, măcar să fie de-o manipulare, de-un abur, de-o derută, iar pe din dosul sinistrului, şefii lor să dea da foc, nestingheriţi, la dosare compromiţătoare, în clădirea MI.

Cu timpul, s-au mai civilizat: i-au lăsat pe mineri şi pe IMGB să facă ordine, iar ei s-au retras în afaceri.

Ăia bătrâni, cu excepţia ”şefilor-bătrâni-bătrâni”, s-au lăsat la vatră. Ăia tineri au mai rămas, să pună ban pe ban. Până când s-a umplut ţara de tâlhari, prăduitori, traficanţi, peşti şi dealeri, mână-n mână cu şefimea pe ramură - unii ofiţeri cu Şoric mai gros - sau cu cealaltă şefime, aia politică, pe manevre cu potenţial - pe coco, pe campanie, pe scrutin.

Atunci au început să sune şi ceasurile rele ale poliţiştilor fără instinct de conservare. Şi să vezi bătăi încasate până la timorarea definitivă, capete zdrobite cu sticla, mâini hăcuite, picioare rupte, de ziceai că ne-am mutat toţi într-o gravură de Goya.

Şi nu o dată, de partea acestor sacrificaţi - de cei tineri, cu conştiinţă şi curaj, vorbesc - a fost societatea civilă şi presa.

Ziarele au scris că decidenţii politici i-au abandonat pe poliţişti la cheremul tâlharilor; că fenomenul infracţional a proliferat, că agenţii n-au armament, muniţie, echipament, sprijin. Că Internele n-au bani, şi poate că n-au nici interes…

Că toate partidele/guvernele erau interesate nu atât de poliţia din stradă, cât de aceea din birourile Serviciului doi şi-un sfert.

Că, până la urmă, agentul nu-şi poate face datoria, menirea, rostul misiei sale: anume să ofere populaţiei ”siguranţă şi încredere”, câtă vreme pe nimeni nu interesează nici de el, nici de cetăţean.

Dar uite că lucrurile sunt pe cale să se ”îndrepte”.

Ministrul Dan a iniţiat, în calitate de şef al MI, în procedură de urgenţă, un proiect de modificare a Legii privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, act normativ care a trecut, deja, tacit, de Senat şi se află la Cameră.

Iată ce prevede acesta, printre altele: ”Poliţistul are dreptul de a utiliza bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene şi/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecţie, căşti cu vizor, dispozitive cu electroşocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale persoanei, atunci când utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat sau aceasta intenţionează să săvârşească sau săvârşeşte acţiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor”.

Şi asta, în condiţiile în care Consiliul Europei a atras atenţia că ”dispozitivele cu electroşocuri pot provoca o durere intensă şi că utilizarea lor poate fi abuzivă”. ”Orice decizie privind dotarea forţelor de ordine cu dispozitive cu electroşocuri ar trebui să fie rezultatul unei dezbateri ample, atât în Guvern, cât şi în Parlament”, se arată într-un raport al CE.

Dar nu de raportul Consiliului se împiedică ministrul Dan, ci, mai ales, de românii tot mai nemulţumiţi, potenţial participanţi la mitinguri de amploare - în situaţia în care, PSD consideră că e posibil să fi implicat, exagerat, Jandarmeria Română într-un joc politic periculos.

Nu împotriva borfaşilor şi interlopilor vrea ministrul să-l înarmeze - până în dinţi, de această dată – pe poliţist, cu un mega arsenal, ci împotriva celor care, încă, mai “rezistă”.

Iar drept răspuns imediat, demonstrând că au înţeles mesajul partidului, organele au acţionat: prima, amendând nişte protestatari bihoreni pentru că au scandat lozinci anti-PSD, la ceremonia de dezvelire a bustului lui Mihai Viteazul, din Sînmartin; a doua, i-au somat pe jurnaliştii de la Rise Project să îşi deconspire sursele, vizavi de scandalul ”Teleormanleaks”.

Poliţia din Teleorman a intervenit imediat după ce directorul Tel Drum, Petre Pitiş, a depus o plângere penală împotriva ziariştilor.

În aceste condiţii, nu pot decât să reiterez o minunată vorbă românească: deşteptul învaţă din greşelile altora, iar duşii de pe lume, din propriile greşeli.

Eu zic că n-ar fi rău, dacă, noi toţi, am mai arunca, din când în când, un ochi prin Europa momentului. Şi, mai ales, n-am uita "poveţele" istoriei.

Poate că e mai cuşer să nu stârneşti masele, oricât ai fi de înarmat!

 

Citește și: