Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2630 vizualizări 19 aug 2018

Într-o vreme în care tot mai mulţi reprezentanţi ai Opoziţiei consideră că numai uniţi mai pot face faţă minciunilor gogonate şi politicilor scăpate din matricea democraţiei, produse de PSD, ”liderul Opoziţiei”, Ludovic Orban, devine şi el tot mai ferm în a considera că PNL este atât de tare, încât poate aduna în jurul său, doar cu vorba bună şi cu o strângere, bărbătească, de mână, toată bunăvoinţa partidelor cu ”doctrine anti-PSD”.

Ideea, firească, a coagulării Dreptei, apărute ca reprezentare a structurii actuale a clasei politice româneşti, a fost abordată cu ceva timp înaintea participării preşedintelui Iohannis la lucrările Consiliului Naţional al PNL, de la începutul acestei luni. Amintesc asta, întrucât există voci care privesc reactivarea dreptei în acest sens, ca pe o consecinţă a ”chemării” prezidenţiale.

Dimpotrivă, eu cred că discursul de mobilizare a Dreptei rostit de preşedinte s-a inspirat din această ”necesitate declarată”, resuscitată, dacă mă gândesc bine, la multiplele insistenţe ale unor reprezentanţi ai presei, după ce, o bună bucată de timp, Klaus Iohannis a considerat că, în principiu, e asigurat, ca preferinţă electorală, pentru un al doilea mandat, fără un sprijin politic determinant.

De ce o astfel de reticenţă în tabăra politicienilor?! Evident, dintr-un orgoliu politic absurd, formaţiunile aflate astăzi în Opoziţie (mai ales PNL) reinterpretându-şi ”fixonomiile” politice ca pe nişte reflexii multiple, într-o sală a oglinzilor deformate.

Din păcate, jocurile de cabaret politic, dialogurile ”violent-pretenţioase” din cadrul diverselor talk-show-uri de seară, ”şahul politic al minţilor, chipurile, destupate” au trecut. Toate acestea mai aveau poleiala lor sclipicioasă acum vreo 15-20 de ani.

Astăzi, politica se face pe viaţă şi pe moarte, la propriu şi la figurat.

Duelul verbal e o mostră a tehnicilor apuse, catalogate şi înregistrate în arhivele naţionale ale diverselor suporturi. Astăzi, discutăm despre violenţe verbale, injurii, acuze şi minciuni sfruntate.

De vreme ce Ludovic Orban a putut înţelege, după ce a citit scrisoarea premierului Dăncilă adresată Comisiei Europene, că: ”Impertinenţa premierului marionetă Dăncilă, de a minţi în corespondenţe oficiale, afectează fundamental interesele României în Uniunea Europeană”; că ”Este halucinant modul în care premierul Viorica Dăncilă îşi permite să mintă într-o corespondenţă oficială, transmisă la Bruxelles, cu privire la situaţia din România, şi este cu atât mai grav faptul că păpuşarii Vioricăi Dăncilă cred că pot dezinforma în acest mod oficialii europeni”; şi că ”Scrisoarea premierului, care nu a fost făcută publică de Guvern, nu face decât să confirme o dată în plus faptul că puterea politică de la Bucureşti este ruptă de realitate şi acţionează cu rea-credinţă, întrucât încearcă să prezinte o versiune vădit falsă asupra evenimentelor recente”, mă mir, continuu, cum de nu poate înţelege şi că, de acum, fiecare minut contează pentru fundarea unei coaliţii a dreptei ferme, solide, creatoare de strategii de menţinere a României în sfera democraţiilor europene.

În acest sens, o strângere de mână nu poate însemna, în România, fermitate şi siguranţă, dar poate însemna, la o adică, un ”la revedere, ne vedem după vot, aşa cum am mai făcut-o şi în alte campanii!”.

Îmbucurător pentru Opoziţie este faptul că, totuşi, câţiva reprezentanţi ai săi vorbesc, în ultimele zile, despre coagularea acestor forţe.

După Eugen Tomac şi, de curând, Robert Turcescu, în urmă cu două zile, prim-vicele PNL, Iulian Dumitrescu, a abordat şi el o poziţie neechivocă: „Unul dintre obiectivele importante ale PNL în această perioadă trebuie să fie construcţia alternativei la actuala putere. Pornind de la nevoia de a înlătura de la conducerea ţării actuala putere abuzivă şi discreţionară, PNL este singurul partid care poate coagula forţele de opoziţie pe o platformă de acţiune împotriva PSD. Trebuie să începem un dialog onest şi plin de perspective cu forţe politice care fac opoziţie la PSD, cum ar fi USR, PMP sau România Împreună”, a afirmat liberalul.

De ce nu este chiar Ludovic Orban mobilizatorul/catalizatorul unei astfel de coagulări? Mulţi spun că omul nostru se teme, în situaţia oficializării unei alianţe a Dreptei şi a unei eventuale victorii în alegeri a acesteia, că-şi va pierde postul de premier, pe care, deja, şi l-a atribuit.

Eu l-aş informa că ţara e mai presus de o mulţime nedefinită de Orbani, şi că, oricum, cel mai Ludovic dintre ei nu va ajunge, vreodată, premier…

 

Citește și: