Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
6866 vizualizări 26 feb 2019

Dacă vrem cu tot dinadinsul să fim corecţi, trebuie să recunoaştem că poporul dormea ne-ntors, când guvernul ne-a lucrat/a lucrat pentru noi.

Peste noapte, au apărut, ca ciupercile de plop, pe salcâm, cele două ordonanţe imperios necesare bunului mers al societăţii înainte.

Ca să recapitulăm:

OUG nr. 114, ticluită de un grup de specialişti conduşi de consilierul prim-ministrului Dăncilă, Darius Vâlcov şi de ministrul de Finanţe, Orlando Teodorovici, ”Privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene”, mai popular, ”Ordonanţa care instituie taxa pe lăcomie”, a zăpăcit sectorul bancar, sectorul energetic, sistemul de pensii - în sfârşit, Pilonul II este în pragul colapsului prin retragerea anunţată a administratorilor fondului - a scumpit carburanţii, energia şi alimentele, a dat cursul leu-euro la maxim, bursa la minim… În sfârşit, ce să vezi, un haos financiar în creştere;

OUG nr. 7, privind, pe scurt, unele modificări aduse proaspăt adoptatelor Legi ale Justiţiei, realizare supersonică a artizanului textelor în domeniu, ministrul de resort Tudorel Toader, şi ea apărută când îi era societăţii somnul mai dulce şi visele mai colorate, i-a scos pe magistraţi pe scările tribunalelor, a coalizat asociaţiile profesionale din justiţie împotriva prevederilor ordonanţei şi a autorului acesteia, a mobilizat CSM, parchetele şi pe magistraţi să ceară, necondiţionat, abrogarea ordonanţei, în caz contrar ameninţând cu închiderea prăvăliilor/parchetelor/instanţelor până când legiuitorii vor reveni asupra normativelor.

Într-un cuvânt, o furtună de declaraţii politice, mişcări sociale şi profesionale, mitinguri de protest, revigorarea societăţii civile, ajunse, după evenimentele din august trecut, la lehamite şi exasperare, cereri de demisie ale celor răspunzători, alegeri anticipate, îndemnuri de ieşire, masivă la vot, anunţuri ale unor companii, bănci, fonduri de investiţii că vor pleacă spre casă şi că pe viitor, vor fugi de România ca dracu’ de tămâie, şi câte şi mai câte.

Contextul general a produs şi câteva surprize de notat, pe lângă readucerea la viaţă a societăţii civile şi anume: unele companii străine chiar au trecut de faza ameninţărilor, plecând, din ţară, pe bune (sau sunt pe drum către punctele de frontieră); procurorii şi judecătorii - e adevărat, în principal, cei tineri – au ieşit la protest, devenind din spectatori ai mişcărilor de stradă, actori cu drepturi depline; şefii BNR - în special guvernatorul Mugur Isărescu – au ieşit şi ei din carapace, au mers în Parlament şi s-au bătut parte-n parte cu parlamentarii acuzatori (ba, chiar şi-au şi impus, în anumite privinţe, punctul de vedere).

Surpriza cea mai tare şi mai tare din tot circul cu căluşei, roata norocului, femeia cu barbă şi alte nostimade, a fost suita declaraţiilor de la spartul târgului/îngroşarea glumei, care a dovedit, din nou, că fiecare moare singur.

Astfel, Călin Popescu Tăriceanu şi Varujan Vosganian cer (aproape vehement) schimbarea OUG 114, Kelemen Hunor cere modificarea unor puncte din ambele ordonanţe, premierul Dăncilă trece peste poziţia precară a creatorului Toader, şi-i invită pe magistraţi la negocieri - e drept, târziu, strategic şi aproape disperat.

Iar bomboana cu cacao de pe coliva întregului balamuc este - cum altfel? - tupeul lui Iordache-Altă-Întrebare.

Omul zice: ”Dialogul foarte bun pe care l-a iniţiat doamna premier Viorica Dăncilă (cu magistraţii, pe tema OUG nr. 7) a fost să detensioneze şi să ia pulsul. Ca o greşeală o văd eu - conceperea şi propunerea ordonanţei de către Toader, n.a. - Cred că trebuiau consultări mai ample şi mai transparente înainte de adoptare, dar aici este problema la Ministerul Justiţiei”.

Aşa deci! ”Noi, ăştilalţi, din guvern, alianţă, majoritate parlamentară, nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase. Habar n-am avut fraţilor ce e-n capul lui Toader şi ce face el acolo, în legea lui. A greşit, fireşte. Nu aşa se face, pe muteşte, noapte ca hoţii… Huo, huuooo, Toader!! Ruşine! Comunistule!”, semnat ALDE, UDMR şi alte câteva elemente active din PSD.

O situaţie, cu adevărat, excepţională, din care se desprinde rolul de crezul sinucigaş politic al lui Tudorel Toader - o persoană judicios folosită - element coordonat de staff-ul PSD, la şedinţele căruia a şi fost convocat, pe persoană fizică, pentru a înţelege exact-exact ce i se cere şi ce trebuie să execute, întocmai şi la timp.

Reacţia lui Todorel, la final, când negru de umilinţă, a bâlbâit ceva de un dramatism echivoc, gen ”Legile nu-s căzute de la Dumnezeu. PSD are posibilitatea să le schimbe”, a părut, cu adevărat, sinistru de comică, amplificând pe fundal, vocea spartă a lui Iordache: ”Hai, vă rog! Altă întrebare! Altă întrebare! Mai sunt şi alţi miniştri care lucrează. Profesionişti, oameni oneşti, corecţi. Vă rog, altă întrebare!”

 

Citește și: