Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2387 vizualizări 21 ian 2019

Am scris aici că nu agreez violenţa cetăţeanului, în relaţia lui cu politicianul - tot aşa cum nu agreez, părându-mi-se absolut indecentă, aroganţa şi violenţa de limbaj a celui din urmă faţă de români - sub niciuna din formele sale: fizică, verbală sau scrisă. Cu atât mai mult cu cât această violenţă de limbaj nu a făcut, în ultimă instanţă, decât să dea apă la moară aceloraşi reprezentanţi mereu întărâtaţi ai PSD gen Rădulescu-Ştefănescu-Nicolicea - declanşatorii unei polemici cu accente suburbane, prin remarcile lor televizate - care au adus, imediat, în discuţie ”blândeţea legilor din România” şi necesitatea grabnicei lor înăspriri.

Din această poziţie,încerc să înţeleg ”discursul” şi gesturile, în continuare incitante şi inutil-agresive ale acestor politicieni, faţă de românii care le critică activitatea politică sau le răspund atacurilor într-o notă, nici ea cuviincioasă.

Nu ştiu exact-exact pe ce se concentrează strategia politică de comunicare a PSD, dar dacă se restrânge, în esenţă, la aceea a aplicării pumnului în gură, eu cred că e total neinspirată, ca să folosesc un necesar eufemism.

E drept că o dictatură, instaurată, reuşeşte ca, pentru o oarecare perioadă de timp - a se vedea în ce măsură o astfel de dominaţie social-politică se poate susţine astăzi în România, cu ”resurse” proprii, câtă vreme una mult mai ”consolidată” s-a prăbuşit ca un castel din cărţi de joc, la sfârşitul anilor '80, în toată Europa Centrală şi de Est, imediat după (dacă nu chiar înainte de) ieşirea din joc a URSS - să îndese pumnul în gura celor care nu vor să tacă. Dar numai pentru o oarecare perioadă!

Totodată, mi se pare absolut surprinzător că strategii PSD nu descifrează fenomenul propagării protestului social prin ”contaminare”, gen ”Revoluţiile anticomuniste din anii 80” sau, actual, ”Protestele Vestelor Galbene”, acestea din urmă traducându-se prin exprimarea tot mai violentă, directă, în stradă, a nemulţumirilor populaţiei, mereu mai precar reprezentată de o clasa politică neprofesionistă, ultra-mincinoasă în context electoral şi gata să denunţe pe loc, ulterior, ”contractul său electoral”.

Nu poţi, dacă îţi pasă de stabilitatea ţării tale, să-ţi provoci, prin varii şi repetate metode populaţia, la o ripostă verbală incisivă, ulterior la proteste de stradă, ce pot scăpa de sub control - decât dacă vrei să ”declanşezi”, la Bucureşti, un alt EuroMaidan ucrainean.

Cu puţină atenţie, cei care se joacă cu focul ar fi putut observa deja crescendo-ul agresivităţii manifestărilor populare - şi nu vorbim aici de făcătura ”jandarmeriadei”.

De la mesajul scris/verbal violent - pentru că nu tenta obscenă a fost urmărită, neapărat, în transformarea unei înjurături contractate în ”număr de înmatriculare”, ci practic, într-o lovitură psihică, ţâşnită, cum se spune, din ficaţi, a cetăţeanului excedat, îngenuncheat de lipsa de scrupule a politicianului pe care l-a trimis în parlamentul ţării spre a-i reprezenta interesele - la tot mai desele manifestări violente de dezaprobare împotriva politicianului ţâfnos şi arogant, întâlnit pe stradă - fluierături, invective, scuipat - deloc bine-venite, dar provocate prin discursul agresiv (Rădulescu, ameninţare cu atac violent, armat, împotriva protestatarilor paşnici, Ştefănescu-Nicolicea, jigniri repetate la adresa aceloraşi protestatari nemulţumiţi, toţi la un loc contribuind la reforme neagreate sau, pur şi simplu, ratate, în Justiţie, Finanţe, Sănătate, Educaţie).

Sigur că nu e de dorit un astfel de comportament al cetăţeanului, dar nici lipsa de comunicare a politicianului cu electoratul care l-a ales să-l reprezinte/conducă, generând, de la nivelul său de parlamentar, un dialog meschin şi bulversant, de genul celui de la Drobeta-Turnu Severin:

Protestatar - Bolşevicul Nicolicea!

E.N. - Da, nesimţitule!

Protestatarul scuipă, după spusele parlamentarului, în vânt şi urmează:

Protestatar - Asta pentru că ai dat drumul la toţi tâlharii şi violatorii. Pentru că ai modificat codurile penale.

E.N. - Eşti un prost!

Protestatar - Eu sunt prost?

E.N. - Da. Eşti un prost. Dispari! (Şi aşa mai departe, în acelaşi stil deplasat).

Sau declaraţii belicoase de genul celei a lui Codrin Ştefănescu, şi el interpelat de acelaşi protestatar, la Turnu Severin - ”Acest om (protestatarul - n.a.) nu produce plus valoare pentru ţară, nu are un aport la binele unei naţiuni. El este un parazit. Sunt nişte paraziţi care pe bani externi înjură, promovează violenţa, agresivitatea şi distrug ceea ce restul comunităţii încearcă să construiască - iar astăzi, fluierat, la Sibiu, alături de Nicolicea şi de ministrul Trif, atunci când a înaintat, provocator, către grupul protestatarilor, care au reacţionat imediat: "De ce instigi la violenţă?” ”Vă vedem din Sibiu, partid de hoţi şi de mafioţi!"

Este lipsit de sens ca un politician, care îşi înţelege rostul său în societate, să intre, direct sau prin intermediul emisiunilor televizate, în astfel de dialoguri/polemici injurioase şi provocatoare cu cetăţenii, în speranţa că le va închide gura.

Nu poate face nimic altceva decât, fie să-şi recunoască acţiunile, eventual să le explice necesitatea, atunci când e cazul, inteligent şi coerent, fie să-şi ceară scuze dacă a greşit, traversând astfel de momente tensionate cu demnitate şi eleganţă, fie să-şi înteţească/multiplice acţiunile nepopulare, continuând să fie fluierat şi apostrofat, oriunde ajunge, în ţară.

Instigarea şi provocarea nu vor avea alt efect decât acela de a conduce la proliferarea manifestărilor de recul şi revoltă, tot mai intense, tot mai incisive.

Popoarele nu pot fi conduse din ”turnuri de fildeş”.

Până la urmă, nimeni nu poate fi atât de arogant şi de inconştient, încât să creadă că o dictatură nevolnică, construită la repezeală, prin manipularea principiilor democratice, poate dura mai mult decât o suportă naţia…

 

Citește și: