Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2349 vizualizări 30 iul 2018

Iar această dezbinare/manifestare a urii/nemulţumire directă devine tot mai acută, în ultima perioadă, în Bucureşti şi în ţară. În multe oraşe, grupuri de tineri au strâns în aceste zile semnături pentru modificarea Constituţiei, în sensul celor spuse mai sus.

Pe unde am trecut în weekend, puţini oameni am auzit apostrofându-i – aşa cum se întâmpla în astfel de situaţii – pe organizatori. Puţini dintre cei solicitaţi să semneze au refuzat să facă asta.

În paralel cu acţiunea despre care vorbesc, episoade precum „automobilul anti-PSD” – mobil pentru o ”colorata mâine-i gata”, cu sute de imortalizaţi nemulţumiţi de rezultatele actualei guvernări – sau ”duetul” galeriilor, pe aceeaşi temă, la ”derbiul de România”, Steaua-Dinamo, de pe Naţional Arena, au întregit tabloul reprezentând ceea ce primarul din Pucioasa, Constantin Ana, numea ”ura împotriva PSD”.

Şi asta este, la fel ca într-un tuci în care fierbe mămăliga, doar agitaţia moleculelor la suprafaţă, împinse acolo de energia din interior, de jos, din imediata apropiere a sursei de foc.

Iar primarul din Pucioasa se teme de agitaţie ca Dracu' de tămâie – ca să facem haz şi jocuri de cuvinte.

O atare resursă energetică, precum ura remarcată de Ana, mai ales în cazul tinerilor, pe care nu-i cumperi cu ”suta lui Ceauşescu”, după ce te-au prins păcălindu-i cu ”ocaua lui Cuza”, nu-i uşor de captat şi domolit; nu-i simplu ”de debuşat/degajat” atâtea ”energii anti”, câte au acumulat, în primul rând, aceste noi generaţii de sacrificiu, după acelea ale bunicilor lor, ca să nu mai vorbim de generaţia părinţilor emigranţi.

Nu ştiu dacă a existat partid providenţial, care să fi guvernat ţara după decembrie ‘89. În general, prea mult diletantism, prea multă conducere după ureche – fără şcoală, fără viziune, fără conştiinţă - prea mult ”egoism gregar”, prea mult tupeu al ”reprezentanţilor naţiei”, trimişi în Parlament să-i reprezinte interesele, transformaţi, peste noapte, în stăpâni ai poporului, care fac doar ce le vine lor mănuşă, indiferenţi la consecinţele generate. Acestea sunt o parte din ingredientele cuprinse în reţeta urii unei naţii îndreptate împotriva conducătorilor lor.

Deci, prea puţini politicieni români contemporani au încercat – nici vorbă să fi reuşit – să se ridice la înălţimea celor mai buni dintre înaintaşii lor, indiferent de culoarea politică pe care au reprezentat-o.

Dar modul de a încerca să facă reformă – agresiv, intempestiv, netransparent, de capul lor – în mai toate zonele societăţii româneşti, în mai toate domeniile şi instituţiile statului - şi acolo unde era cazul şi acolo unde n-ar fi fost necesară vreo rearanjare/reorientare a politicilor - a făcut din actualul PSD unul dintre cele mai criticate partide, bonus una dintre cele mai contestate formule de guvernare.

Ca să nu mai reluăm aici ”politica de cadre” a unei formaţiuni, care se trage, la urma urmei, dintr-un partid ce a excelat, mai ales, prin organizare şi ”politica serviciului de cadre şi a dosarului curat”…

Primarul Ana are dreptate, chiar dacă, mai devreme sau mai târziu, va fi zidit în propria-i îndrăzneală: ura, privită în ochi, de foarte aproape, îţi dă fiori.

Oare merită?!

 

Citește și: