Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
5171 vizualizări 20 aug 2018

Eu „înţeleg” că o sumă de jandarmi te cotonogesc, dacă vor ei, pentru că te-ai riscat să ieşi la un miting paşnic, iar acolo, nu te-ai „disociat” de câteva zeci de demenţi - ca şi când asta s-ar învăţa la şcoala de meserii -, dar ca să faci, ulterior, pe vânătorul din Scufiţa Roşie, arătându-te ce blajin, ce corect, şi ce puşca-şi-cureaua-lată ai, asta e cam penibil.

Azi-dimineaţă am fost martorii unui stand up comedy în poligon, susţinut de un nene jandarm, îmbrăcat în combinezon şi cu armamentul din dotare, la purtător.

Iar el ne-a învăţat: tipurile de armament cu gaze lacrimogene, evident neletale, folosit la „restabilirea ordinii”; cum se descompun ele în semisfere, tuburi, cilindri, capace, garnituri „pe o rază de un metru”, în teatrele de operaţiuni; cum se aruncă o grenadă; cum se foloseşte un lansator; cum e cu rezervorul mediu, „de voiaj”, cu centură de umăr; cum, în teorie, acestea nu fac nicio rană, niciun semn, niciun suvenir cutanat. Nimic!

La proba practică a fost grotesc.

În fundul poligonului se mişcau doi jandarmi, echipaţi şi înarmaţi. „De la pază”, mi-am spus. Ei aşi!? N-o să vă vină să credeţi, dar cei doi s-au dovedit a fi inhalatori de gaze, dovada vie a faptului că lacrimogenul e neletal, şi chiar inofensiv.

La un moment dat, profesorul de „letală şi chimie anti-organică”, hotărât să ne arate ce poate Jandarmeria (spre deosebire de civilie), a înşfăcat o grenadă, şi, după ce ne-a anunţat că „i-a scos cuiul”, a aruncat-o către colegii săi din arma „Inhalăm gaze la mişto”.

Grenada a explodat, gazul s-a degajat, cei doi au amuşinat puţin aerul, apoi au făcut câţiva paşi, stânga-dreapta, ca să vedem că, totuşi, se mai mişcă.

Omul nostru, profesorul, nu s-a lăsat. S-a întors la „panoplie”, a luat un lansator, i-a introdus „tubul”, şi a tras. Încărcătura a fost degajată, cam excentric, mi s-a părut, faţă de unghiul de lansare. Nu mai contează. Flamă, nor de gaze, inhalatorii amuşinând, mişcare: dovada că jandarmii/organismul lor rezistă şi la atacul de lansator.

A treia încercare şi ultima: profesorul le dă un semnal scurt, să se mişte în poligon. El se îndreaptă către mijlocul incintei cu „rezervorul de voiaj” pe umăr. Dă două şpriţuri, orizontal, în aer, de la vreo 10 metri distanţă de cei doi. Gazul, aproape invizibil. Inhalatorii inhalează şi se mişcă în areal. Slavă Domnului, sunt teferi, şi după şpriţul „inhalat”...

Zece minute după acest şir de practici şi bune maniere în atacul cu gaze lacrimogene, profesorul se şterge la ochi cu dosul palmei, se şterge pe dosul palmei de combinezon, se mai şterge pe la nas, tâmple, bărbie – de câteva ori.

Faptul că mai poate vorbi este încă o dovadă că lacrimogenele sunt foarte bine suportate de organism…

În final, îmi permit să-i atrag atenţia jandarmului de la aplicaţii că: pe o suprafaţă relativ egală cu aceea a poligonului în care a experimentat, în Piaţa Victoriei nu s-au aflat doi inhalatori de profesie, aflaţi, în general, la o distanţă rezonabilă de locul de degajare a gazului, ci 1000, poate 2000 de oameni – inclusiv femei şi copii.

Că jandarmii nu au dat câteva şpriţuri de gaz în aer, de la o distanţă de 10 metri, ci jeturi intermitente, lungi, dese, la nivelul capului - ochi, nas, gură.

Că rănile din picioarele şi de pe trupurile protestatarilor paşnici nu au fost făcute de cine ştie ce unelte domestice – au fost făcute de resturile grenadelor, tuburilor şi cartuşelor din dotarea Jandarmeriei.

Demonstraţia a fost una perfect inutilă. Armamentul folosit de jandarmi a intrat „în operă” la vedere, acesta fiind cunoscut încă din ziua protestului.

Interesantă ar fi fost o reconstituire despre CUM a fost folosit acest armament. Cum, cât şi de unde s-a „tras”. În ce condiţii, şi dacă s-a respectat legea.

Întrucât toată lumea cunoaşte „n” tipuri de gaze, în principiu, „neletale”, care, în funcţie de volumul inhalat, devin extrem de letale.

Dar, probabil că Jandarmeria a primit ordin să fie, azi, şi mai comică decât a fost, ieri, Carmen Dan. 

Citește și: