no author
Iulian Anghel
3577 vizualizări 6 apr 2016

Dacă intri într-un sediu al Fiscului, primul lucru care te îngrozeşte este nu cât de mulţi bani ai de dat, ci mizeria.

Sediile Fiscului, sediile Poştei Românei, gările, autogările, trenurile... Toate put. Toate putorile din lume sunt adunate în instituţiile statului, în trenurile statului, în vagoanele lui. Toate.

Ministrul finanţelor Anca Dragu a susţinut marţi la Parlament, citată în revista Capital: “Media europeană a ratelor de investiţii în 2015 a fost de 19,5% din PIB iar România, cu 24,9% din PIB, are a doua cea mai mare rată a investiţiilor în UE-28”. Ministrul nu spune însă de investiţiile statului. Dar statul investeşte, nu? În ce?

Am cerut în urma cu două luni Ministerului Fondurilor Europene să ne dea date despre cheltuielile făcute în decembrie trecut, chiar pe zona de investiţii – 15 miliarde de lei. Pentru că suma e colosală. O treime din cheltuielile de investiţii ale statului, de pe întreg 2015, au fost realizate/achitate în luna decembrie. Niciun răspuns, deşi legea 544 a liberului acces la informaţii obliga ministerul să ne răspundă în maximum 30 de zile (art.7 al. 1 din legea 544/2001). Există o soluţie: să mergem în instanţă. Putem să o facem. Dar de ce? De la guvernele trecute nu aveam pretenţii, dar asta nu e guvernul transparenţei?

Ministrul fondurilor europene a transmis informaţii greşite săptămâmi în şir, luni. False, mai precis. Dna ministru a ridicat “rata de absorbţie” a fondurilor UE pentru ciclul financiar 2007 – 2013, la 80%, de la 60% cât este de fapt, incluzând în fondurile europene banii daţi de stat. Bani despre care nimeni nu zice nimic. S-au dus aceşti bani în deficit? O, nu, in investitii!

“Bugetul a primit de la UE în 2015 (în cadrul exerciţiului financiar 2007 - 2013) 17 miliarde de lei şi a cheltuit în proiecte 24 de miliarde de lei. Cofinanţarea de 15% ar însemna un efort bugetar de 2,5 mld. lei la suma de mai sus, ceea ce înseamnă că bugetul a plătit în locul UE 4,5 mld. lei (1 mld. euro) - până la 24 mld. lei. Nu este clar dacă aceşti bani vor fi recuperaţi de la UE de vreme ce la mijlocul lui decembrie erau transmise la Bruxelles declaraţii de cheltuieli cu doar 400 mil. euro peste ceea ce-i fusese deja rambursat României (11 mld. euro rambursări, 11,4 mld. euro declaraţii de cheltuieli)”

Scriam asta acum două luni. Am cerut explicaţii ministerului. Niciun raspuns. Ca sa citim pe Hotnews că acum sunt companii care au accesat fonduri UE şi cărora li se cer banii înapoi. De ce? Că nişte oameni – nu din guvernul ăsta neapărat, - au fuşărit lucrurile ca să le iasă la spălat “rata de absorbţie”.

Când faci cu trenul doişpe ore de la Bucureşti la Cluj – 500 de kilometri – când mergi la poştă iar maşinăria aia de-ţi emite factura urlă mai rău ca Tarzan în junglă, nu e cazul să te întrebi: unde sunt investiţiile de care vorbeşte dna Dragu?

Cum poţi să te lauzi că ai investiţii majore când trenurile tale put, când autobuzul 313 vine o data la 20 de minute, când tramvaiul 1 e o oroare?

Sau poate se fac investiţii prin Panama. Dar doamna Dragu este şefa Finanţelor. Domnia sa are acces la date la care oamenii ca mine nu au. Dna Dragu ridică în slăvi o ţară care nu există.

Ministrul trebuie să se laude şi să dea scocoteală de investiţiile statului, nu de investiţiile lui căţel şi purcel. Nu e treaba statului să se laude cu investiţiile altuia când el stă ca golanul la trândăveală, cu paiul în dinţi, pe malul şanţului.

Dar când soluţia văzută de Ministerul Transporturilor pentru remedierea dezastrului de la CFR este închidere a jumătate din liniile ferate, la ce să te aştepţi de la ţara asta? Despre ce investiţii vorbim de fapt?

Citește și: