Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2096 vizualizări 11 iun 2018

În primul rând, n-am înţeles cât a fost nota de plată, şi, mai ales, cine a achitat-o (şi pe ea) – cei mai mari, cei mai mici, primarii-recte-administraţiile-locale, bugetul, din banii noştri, diverşi sponsori, diverşi câştigători de licitaţii, diverşi patroni de firme, ameninţaţi de talpa grea a ANAF-ului, sau cine?

Pun această întrebare, întrucât dacă ne luăm după Dragnea, ne pierdem gazul. Liderul a spus că au trecut prin piaţă (că de stat, n-au avut stare să stea) peste 600.000 de oameni.

Dacă deplasarea fiecăruia dintre ei ar fi costat numai 10 lei (ceea ce este, cu desăvârşire, exclus, dată fiind următoarea enumerare: transport, masă, apă, bannere, drapele, imn tras la xerox/imprimantă, cartuş alb-negru/color, pancarte, ţigări, cartele telefon, tone de seminţe floarea soarelui/dovleac/bomboane-agricole/”mâna lui Tamango”, câte-o extraplată de „Matrafox”, pe ici, pe colo), şi tot ar fi ajuns la vreo 6.000.000 de roni.

Iar dacă pui şirul de mai sus în dreptul lui, atunci de la 10 lei, ai ajunge direct pe la 30, ceea ce-ar însemna un cuantum de vreo 18.000.000 lei, şi anume, puţin peste/sub 4.000.000 de euro.

Sigur că nu ne vom lua după estimarea lui Liviu Dragnea, care a văzut mulţimea oglindindu-se în abis, dar, oricum am lua-o, nota a ajuns – cu tot cu şampanii, confeti, regizori, actori, scenarişti, producători, jandarmi şi orele suplimentare ale tuturor demnitarilor – pe la aproape 1.000.000 de euro, grosso modo.

Acum, mulţi participanţi, ajunşi în Bucureşti, cu sau fără japcă, care au defluit din piaţă absolut intempestiv (deci, nervoşi, puţin spus) chiar înainte ca şeful PSD să-şi încheie recitativul - că de „coda con tutti”, aia cu luminile, nici n-a mai putut fi vorba – au declarat că şi-au plătit deplasarea din banii lor, din ajutorul social, şi din alte venituri, în speranţa că-şi vor primi banii înapoi. Şi cum speranţa moare, tot mai des, penultima, au luat foc pentru că au rămas cu buza umflată.

Aşa stând lucrurile, promisiunea lui Dragnea, potrivit căreia „următorul miting va deplasa în Capitală un milion de oameni”, pare absolut irealizabilă! Cu atât mai mult cu cât 60 la sută dintre participanţi au dovedit că habar n-aveau unde se află, vorba unor ascultători fideli ai „ofurilor” celor amărâţi din ţara noastră: „am venit ca să-l dăm jos pe Băsescu!”, au spus unii; „am venit să dăm jos guvernul care face abuzuri!”, au zis alţii; „am venit să-l susţinem pe Dragnea”, a tras concluzia.

Ca să nu mai vorbim despre cei care, deşi n-au ştiut de ce au venit, au ştiut bine de ce au plecat: „m-am săturat să ascult ce spun toţi mahării ăştia care fac doar ce vor ei”; „am plecat pentru că sunt şi obosit şi plictisit”; „lasă-i dracu, de ciudaţi!”.

Apoi, evenimentul acesta a mai arătat că, deşi oameni cu frica lui Dumnezeu, a partidului, başca a primarului cu indemnizaţie specială, au „fost de acord” să vină până la Bucureşti (ceea ce presupunea existenţa unei oarecari organizări), a fost imposibil să fie controlaţi de „forţa organizatorică a partidului-monolit” din care n-a mai rămas foarte multe.

Nu numai că masa de manevră, care n-a înţeles mai nimic, a ieşit din consemn fără ordin, dar mega-mizeria pe care a lăsat-o la faţa locului arată, picătură de apă, a mişcare de protest, în interiorul unui miting de protest.

Mai mult, luaţi de atmosferă, flamă, adrenalină, val, liderii partidului, suiţi pe scenă, au spus în câteva zeci de minute, tot atâtea enormităţi, cât ar fi spus alţii într-un mandat.

Consecinţa, Justiţia în ansamblu – procurori, asociaţii de judecători, CSM, DIICOT, Anti-Mafia – a reacţionat vehement, cerând Inspecţiei Judiciare să verifice dacă declaraţiile lui Liviu Dragnea afectează independenţa Justiţiei”.

Bref: acest miting, care s-a vrut a fi un debut electoral în forţă, emanând decizie, organizare, unitate şi coerenţă, a dovedit următoarele:

vechiul spirit organizatoric se află la limita rezistenţei;

majoritatea participanţilor, ajunşi în Capitală, obosiţi, nemulţumiţi, şi, evident, lipsiţi de chef, au scăpat de sub control după numai două-trei oare de „lucru”.

au plecat umiliţi spre autobuze (bucureşteni lipsiţi, la rândul lor, de simţul măsurii, aruncându-le în cap, de la balcoane, apă, mămăligă, şi alte legume);

guvernanţii şi liderii partidului au reuşit să întărâte, şi mai mult, Justiţia, în ansamblul său (sigur, mai puţin pe ministrul Tudorel Toader);

aleşii - parlamentari, primari şi consilieri – au rămas cu buza umflată, după acţiune, şi cu diverse găuri în bugete – personale sau locale.

Un singur moment s-a desfăşurat, totuşi, aşa cum era prevăzut: stingerea, la unison, a luminii.

P.S. Felicitări doamnei Firea care a vrut să ne arate diferenţa între un miting trucat (Piaţa Victoriei, sâmbătă) şi o întâlnire de inimă între popor şi adevăratele lui valori/personalităţi (astăzi, pe Naţional Arena, la revenirea în ţară a Simonei Halep), acolo unde „contrafăcuţii” n-au ce căuta.

Citește și: