Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
34390 vizualizări 20 mar 2015

Novotna produce aceste vorbe din senin, din iarbă verde, taman înainte de semifinala de mare interes de la Indian Wells între Serena Williams şi Simona Halep. Nedreptatea din afirmaţiile Novotnei strigă la cer: cum poţi să-i spui unei tinere jucătoare, ajunsă nr. 3 mondial la 23 de ani, că n-o să-şi mai amintească nimeni de ea? De unde pizma ta ştii, pe ce te bazezi, argumentul tău e că Simona nu e „wow!”?

Adică, cum „uau”? Suntem la un concurs de Miss pentru adolescenţi cu coşuri?

În fapt, în clipa de faţă, Simona e una dintre cele mai simpatizate jucătoare din lume, publicul o place, ea aduce spectatori în tribună indiferent că pierde sau câştigă.

Dar chiar dacă n-ar fi aşa, cum poate o fostă jucătoare de top, nu vreo uafă din tribune, să agreseze psihic în felul acesta o altă jucătoare, aflată înaintea unui meci important al carierei ei?

Explicaţia este Moartea Ofilită.

Aceasta e porecla pe care o merită Novotna pentru jocul ei gri-forfotă, nervos şi lipsit de strălucire, din anii `90. Fiind o femeie „bau!”, nu „uau!”, o cărăuşă plictisitoare între linia de fund şi fileu, lipsită de panaşul compatrioatei Martina Navratilova, o fi adunat ceva complexe, invidie, venin faţă de superbele ei colege de generaţie Martina Hingis şi Gabriela Sabatini.

Şi acum, Moartea Ofilită le varsă pe Simona, pentru că, într-adevăr, subsemnatul sunt unul dintre puţinii care îşi mai amintesc că o anume Jana Novotna a câştigat un Wimbledon în 1998.

Avea atunci 30 de ani. Cum s-ar fi simţit dacă la 23 de ani i-ar fi spus cineva că joacă degeaba, oricum e sortită uitării?

Nu pot să închei comentariul acestei răutăţi neghioabe decât spunându-i Simonei, chiar dacă nu mă aude, că atunci când îţi sar frustraţii la beregată eşti pe drumul cel bun.

Citește și: