Raluca ION
Raluca ION
12667 vizualizări 5 iun 2014

Coiful din coajă de pepene, labirintul din sfori, mantiile din cearşafuri pe care tatăl şi fiul le poartă la supermarket, propulsorul confecţionat din peturi argintate, textile şi curele sunt parte din moştenirea amintirilor fără de preţ care-l fac pe un om bogat chiar şi atunci când nu are un leu în buzunar şi luminos până şi în cea mai neagră perioadă a existenţei sale. Ca şi dragostea, astfel de mici idei bune nu costă nimic.

Dar când să tragi aer în piept, pregătindu-te să comanzi o mie, din primul foc, te trezeşti de multe ori cu buzele ţuguiate, numărând una, maximum – două, care ar putea amuza un prichindel. Ca să-ţi stea mintea la joacă ai avea nevoie de puţină relaxare, iar ca să te relaxezi ai avea nevoie de puţin timp să respiri. Iar ţie tocmai timpul acela îţi lipseşte. N-ai vreme, nu acum, şi poza aceea frumoasă nu face, uneori, decât să te întristeze.

Dincolo de stereotipul românului leneş, populaţia activă şi plătitoare de taxe a României munceşte extrem de mult. Suntem printre ţările care au cea mai lungă săptămână de lucru din Europa, iar pe deasupra suntem dispuşi, nu de puţine ori, la concesii serioase legate de orele suplimentare, de munca în weekenduri sau în timpul sărbătorilor legale.

Paradoxal, tot noi avem, alături de bulgari, cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că din banii pe care îi câştigăm nu putem cumpăra mare lucru şi, în orice caz, nu ore pe care să le dăruim copiilor noştri. Puţini sunt cei care îşi pot permite să dăruiască o sâmbătă întreagă copilului, pentru că o menajeră s-a ocupat deja de curăţenie sau cumpărături. Puţini sunt cei care pot pune suficienţi bani deoparte cât să îi asigure o educaţie cu adevărat de calitate, accesul la servicii medicale decente, excursii şi experienţe care să îi îmbogăţească viaţa şi să îi lărgească orizontul. Fiindcă cei mai mulţi dintre părinţi de abia ţin pasul cu mâncarea, hainele, rechizitele şi câteva bunuri de strictă necesitate.

Un studiu publicat joi de organizaţia Salvaţi Copiii arată că 64% dintre părinţi au venituri cât să acopere, cel mult, strictul necesar. Aproape jumătate dintre părinţii care au luat parte la studiul Salvaţi Copiii au spus că s-a întâmplat să rămână fără bani pentru a cumpăra alimentele de bază, 82 la sută că li s-a întâmplat să rămână fără bani pentru cheltuielile zilnice, 70 la sută au recunoscut că au fost momente în care nu le-au putut oferi copiilor bunurile de care aveau neapărată nevoie, iar 76 la sută nu le pot lua alte lucruri pe care aceştia şi le doresc. 

Datele prezentate de Institutul Naţional de Statistică au arătat că anul 2013 a fost pentru România cel mai prost an de după cel de-Al Doilea Război Mondial în ceea ce priveşte natalitatea. Numărul copiilor care au venit pe lume anul trecut este mai mic de 180.000 ceea ce i-a făcut pe mulţi să spună, pe bună dreptate, că România este o ţară care îmbătrâneşte şi se stinge. Nu suntem singurul stat european în care există această tendinţă, generată peste tot de creşterea vârstei la care tinerii se căsătoresc sau accentul pus pe carieră.

Însă în timp ce vecinii noştri europeni sunt ameninţaţi cu dipariţia în zeci, poate sute de ani, noi românii ne stingem văzând cu ochii, sub povara grijii faţă de mâine, chiar aici şi acum.

Citește și: