Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
3359 vizualizări 22 mai 2018

Nu mai înţeleg mare lucru. Ori judecătorii s-au relaxat, odată scăpaţi de ochiul vigilent al statului paralel şi dau achitări pe bandă rulantă, ori elemente din incriminatul stat paralel au sărit calul, procedeu absolut nepermis într-o democraţie consolidată, cu consecinţa imediată a decredibilizării actului de justiţie.

Sigur că mă raportez, în cazul de faţă, la achitarea lui Călin Popescu Tăriceanu în dosarul cu privire la „mărturia mincinoasă şi favorizarea făptuitorului”, instrumentat de DNA Braşov.

Dar nu, neapărat, despre Tăriceanu este vorba, în principal, aici, cât despre ceea ce tinde să devină o anomalie de drept.

Câtă vreme achitările pronunţate de instanţele de judecată devin „normalitate”, prin procentul lor tot mai mare, înregistrat, mai ales, în cazuri de notorietate publică, revin şi spun că nu putem avea de-a face decât cu una din cele două situaţii arătate mai sus.

Am mai scris aici, indiferent de reacţii, că nu mi se pare aberant şi neconstituţional, ca procurorul căzut în greşeală repetată să răspundă de faptele sale în această viaţă - conform unei legi a răspunderii magistraţilor - şi nu la calendele greceşti.

Nu cred că va fi vreun procuror adevărat intimidat sau ameninţat din această perspectivă, câtă vreme îşi face corect şi cinstit meseria, aşa cum scrie la carte: fără a adăuga la lege prin diverse protocoale, mai mult sau mai puţin oculte, mai mult sau mai puţin legale.

Pentru că, dacă n-ar fi exact aşa, nici medicul n-ar mai putea opera de frica legii malpraxisului medical.

Sigur, vorbim astăzi de o achitare în primă instanţă, rămânând pâine de mâncat până la achitarea definitivă. Dar dacă va fi pronunţată şi aceea?!

Vorba Olguţei Vasilescu, care dovedeşte mai multă pricepere la avocatura din oficiu, decât la instaurarea ordinii în sistemul de pensii şi salarii: „Cine plăteşte pentru toată perioada în care a fost demonizat, decredibilizat, târât prin procese? Deocamdată, nimeni!”.

Revin şi spun: plecând de la situaţia concretă a liderului ALDE, nu vorbim aici, totuşi, exclusiv, de Tăriceanu, ci de toţi cei despre care se va dovedi – dacă se va dovedi - prin sentinţele instanţei, că au trăit, ani de zile, în condiţii de neinvidiat, fără a fi găsiţi, până la urmă, vinovaţi.

Discuţia pe temă este necesară, nu pentru că în atare situaţie se regăsesc Tăriceanu, Orban, Ponta, Şova - faţă de care, recunosc, nu nutresc simpatii extreme, din pricini cunoscute - ci pentru a încerca să înţelegem, cinstit, ce ar putea determina apariţia unui număr atât de mare, procentual, de achitări (ca să nu spunem de „achitarea majorităţii greilor din politica românească, trimişi în judecată de procurori): au cedat judecătorii în faţa politicului?! Cedaseră procurorii, fără drept de apel, în faţa comandamentelor statului paralel? Care, dintre ele?!

Mă îndoiesc, însă, că judecătorii de astăzi ar fi luat uşor dosare întocmite „beton” de procurori, acţionând, astfel, împotriva legii.

Aceasta e credinţa mea, pentru că, altfel, ar trebui să admitem că trăim în deplin „Absurdistan”.    

P.S. Mai am o întrebare, politică. Dacă Dragnea nu va fi achitat, la rândul său, va candida Călin Popescu Tăriceanu pentru Cotroceni?! Din partea cui – din partea coaliţiei de guvernare, din partea ALDE, din partea noului PNL?!

Citește și: