321 vizualizări 30 apr 2009

Doamna Magdalena Albu din Bucureşti, fidelă şi avizată cititoare a Gândului, mi-a trimis pe e-mail o poezie. Nu îi aparţine. I-a fost dată şi ei de un medic, de doamna doctor Rodica Neagoe. Autoarea poeziei este o fată, bolnavă de cancer în stadiu terminal. Am citit-o şi am recitit-o. Pentru prima dată mi-a trecut prin minte gândul că o boală cum e cancerul poate ucide şi altceva decât fiinţa omenească. Că poate suprima nu numai lungul şir de posibili urmaşi ai acestei fete pe care nu voi ajunge s-o cunosc, dar şi nişte poezii mai adevărate decât viul. Aşez, mut, această floare din ierbarul morţii în pagina de ziar.


DANS LENT

Ai privit vreodată copiii într-un balansoar?
Sau ai ascultat zgomotul ploii
când cade pe pământ?
Ai urmărit vreodată zborul
în zig-zag  al unui fluture?
Sau ai observat soarele
când dispare în noapte?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi în zbor?
Când spui “Cum te simţi?”
asculţi răspunsul?
Când ziua s-a sfârşit
te întinzi în pat
cu sute de gânduri
care îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreodată fiului tău
“o facem mâine”?
fără să îţi dai seama în grabă,
de părerea lui de rău?
Ai pierdut vreodată legătura,
ai trăit o prietenie
care s-a sfârşit pentru că
tu nu ai avut niciodată timp
să suni şi să spui “Bună”?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Când alergi atât de repede
ca să ajungi undeva
îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când alergi tot timpul
Ziua e ca un dar niciodată deschis,
aruncat.
Ascultă muzica.
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.

 

Stiharul şi poeziarul

Stimaţi forumişti, ceea ce m-a interesat în primul rând la acest text este substanţa lui poetică deosebită. Aşa cum am spus în introducere, n-o voi cunoaşte niciodată pe „fata” care l-a scris. Aş fi putut, foarte simplu, să iau legătura cu doamna Magdalena Albu, care nu e o ficţiune, cu doamna dr. Rodica Neagoe şi să aflu cine este „fata”. Am preferat să modific anumite pasaje stângace din poezie, pentru că miezul ei este puternic, şi să vă ofer spre lectură în acest context, ca parte nu dintr-un stihar, ci dintr-un poeziar. Dacă ar fi apărut pur şi simplu poezie, această poezie, în ziar, mulţi dintre dumneavoastră n-ar fi citit-o sau ar fi trecut în fugă peste ea, cum spun şi versurile fetei care nu există, dar care moare mereu printre noi.

Cristian Tudor Popescu

Citește și: