89 vizualizări 11 iul 2010

Suntem satul Europei. La fiecare ploaie scuipăm în sân. Dă, Doamne, să treacă şi asta! De când ne ştim, aşteptăm să ni se dea ceva. Suntem la mila lui Dumnezeu, a naturii, a lui Vodă, a străinilor.

În România, pomana este un drept sfânt. Ni se cuvine. În satul numit - cum altfel? - Buruieneşti, primarul îl întâmpină pe preşedintele ţării cu vorbe de ocară ("Ne ajută mai mult străinii decât românii"), iar acesta îi răspunde pe măsură ("Dacă vă ajută străinii mai mult, atunci poate ar fi bine să vă adresaţi lor"). Doi reprezentanţi ai statului vorbesc ca două babe printre brusturi care se ceartă pe colivă. Primul clamează "ajutorul", ca orice manager al pomenii care, la noi, se numeşte fie popă, fie primar. Al doilea, furnizor al "ajutorului", îi răspunde oţărât: după ce că vă facem dig, mai sunteţi şi obraznici. Asta transmite, printre cuvinte, dl. preşedinte, neînţelegând nicio clipă că digul acela nu ar trebui să fie o formă de ajutor sau o manifestare a bunăvoinţei unei autorităţi miloase, ci că digul acela trebuie pur şi simplu făcut.

De când au dat inundaţiile, dl. preşedinte a încercat să transmită un lucru corect: statul nu face case pentru sinistraţi, oamenii ar trebui să nu mai aştepte ajutor de sus, ci ar trebui să se ajute şi singuri. Parabola grasului căruia statul i-a făcut casă iar lui i-a fost lene s-o tencuiască ar fi fost, în alte condiţii, speculată din plin de dl. preşedinte şi nu cred că cineva nu i-ar fi prins înţelesul. Acum însă, povestea nu i-a ieşit şi efectul vizitelor sale în cizme de cauciuc a fost mai degrabă contrar intenţiilor: departe de a da curaj şi încredere, dl. Băsescu a creat iritare. A apărut crispat şi certăreţ, ca la o şedinţă de partid, unde struneşte mulţimea cu biciul şi zăhărelul. S-a văzut din nou, ca şi în cazul tăierilor de salarii, că d-lui preşedinte îi lipseşte credibilitatea pentru a transmite nişte adevăruri grave şi dureroase. Şi mai e şi o problemă de inadecvare la moment: nu poţi să ţii poporul într-o stare de asistenţă continuă şi să vii într-o zi, în cea mai cruntă zi, şi să-i spui că-i tai macaroana. Să-i cerţi pe oameni că cer, după ce i-ai obişnuit decenii de-a rândul să ceară - asta i-a făcut pe mulţi dintre amârâţii aceia să-şi spună că mărinimosul Băsescu n-are suflet.

Pe cât de rău s-a făcut dl. Băsescu, pe atât de bună s-a dovedit a fi, de inundaţiile acestea, doamna Udrea, pe care o televiziune a şi numit-o, cu o ironie duioasă, "mama naţiunii". Mizerie cu sclipici - aşa arată România din imaginile cu doamna Udrea ducând pantofi de bal sinistratelor. Gestul este atât de absurd, încât doar explicaţiile doamnei ministru îi pot da o noimă. "Şi femeile din Săuceşti, mai ales cele tinere, sunt elegante şi nu mai poartă demult galoşi", îl continuă domnia sa pe dl. Băsescu în codexul marilor adevăruri rostite de inundaţii. Deci despre eleganţă era vorba. Cârnaţi cu ştrasuri! Da, şi Săuceştiul trebuie să scoată capul în lume, să se integreze în Europa şi chiar să danseze la Marele Bal Vienez, dar pentru asta trebuie să se spele mai întâi pe picioare, bre, doamnă!

Am lăsat la urmă Partidul Poporului, singurul lucru concret pe care-l vom avea după inundaţiile astea. Şoricelul milionar, care a ros ani buni cartea populismului pe lângă marii maeştri C.V.Tudor şi Gigi Becali, îşi face intrarea în politică prin băi prelungite de mulţime, plus "câteva zeci de camioane de ajutoare". La felul în care arată poporul, băile d-lui Diaconescu sunt veritabile băi de nămol: o turmă de cerşetori, guralivă, agresivă, vicleană, care, în loc să-şi scoată apa din casă, face talk-show politic, noapte de noapte, la televizor.

Acum câţiva ani, într-un sat. "Măi, oameni buni, de ce nu faceţi ceva cu drumul ăsta, nu vedeţi că intraţi în noroi până-n gât?" Unul dintre oamenii de chirpici: "Las', că dă soarele şi se usucă…" Mă întreb acum, ca şi atunci: ce am eu de-a face cu poporul ăsta?!

Citeşte şi Una musica brutal, de Lelia MUNTEANU

PLUS: The Clay Brick Man

Citește și: