Adrian Onciu
Adrian Onciu
1163 vizualizări vineri, 05:00

În spital se simţea aerul de vacanţă. Klaus se gândea mai degrabă la şpriţurile de vară decât la cum s-o dea jos pe noua şefă a Micului Pentagon. La urma urmei, situaţia îi convenea de minune. Spera ca până la viitoarele alegeri Viorica şi camarila ei să atingă limita de jos a incompetenţei. În condiţiile astea, trebuia să fii cel puţin sub influenţa substanţelor psihotrope ca să forţezi o lovitură de spital. Doar că fundamentaliştii statului paralel şi ai mişcării #rezist voiau să curgă sânge. Erau însetaţi de răzbunare.

Viorica se trezi foarte devreme, ca de obicei. Citi pe telefon acelaşi mesaj pe care îl primea noapte de noapte: ”Când rezolvăm cu ambasada, scumpi?”. Era trimis de pe un număr ascuns, dar ştia foarte bine că în spatele întrebării se afla doctorul Bibi. La ultima lor întrevedere bărbatul îi promisese c-o să recurgă la orice mijloace pentru a-şi atinge scopul. Inclusiv la hărţuiri sexuale.

Îi răspunse printr-un emoticon haios: un tip căruia îi cădeau pantalonii în vine după ce flutura pistolul prin aer.

Pe urmă merse la baie şi făcu gargară cu compot de prune – un remediu eficient pentru durerile de cap care se înmulţiseră de când preluase conducerea spitalului.

Apăsă pe butonul MIC DEJUN şi un brancardier intră în salon cu patul mobil pe care aranjase cana de ceai, pâinea prăjită, untul şi marmelada. Femeia mătură farfuriile cu mâna, îşi dădu jos halatul şi se întinse pe pat pentru masajul de relaxare. Simţi cum degetele puternice ale brancardierului îi punea tot sângele-n mişcare. Se uită mai bine la faţa bărbatului şi îl recunoscu pe doctorul Codrin. Se deghizase în brancardier special ca să poată ajunge în preajma ei.

Doctorul o plesni cu palma la fund înainte de a-i vorbi ameninţător, aproape sufocat de mânie:

― Te-ai dat cu Statul paralel, da? Ne-ai trădat la primul nostru semn de slăbiciune... Ia spune, cam ce crezi că păţesc trădătorii de teapa ta?

O strânse puţin de gât, cât să-i surprindă disperarea. Mai calmă decât Arya Stark din Urzeala Tronurilor, Viorica dibui cana de ceai răsturnată pe jos, o prinse de toartă şi-l lovi pe doctor unde-i este mai greu voinicului. Răcnetul bărbatului îi alertă pe gardieni, care dădură buzna şi-l imobilizară în cămaşa de forţă.

― Băgaţi-l la salonul fără clanţă! le ordonă şefa spitalului.

Gestul disperat al doctorului o pusese pe gânduri. Se considera nevinovată. În fond, reabilitase imaginea catastrofală a Micului Pentagon în ochii doctorilor de la Bruxelles.

Secretara intră s-o întrebe dacă îl putea primi pe Klaus. Îi făcu semn că da, apoi îşi trase halatul înainte de a-şi aranja părul oglindindu-se în fundul unei tigăi Delimano.

Bărbatul apăru în cadrul uşii fără să salute. Cu pantalonii de pijama rupţi în cur se aşeză pe marginea patului mobil şi zâmbi obraznic.

― Te-am urmărit cu atenţie şi multă îngrijorare, dragă Viorica. Te afli pe drumul cel bun... Aproape a început să-mi placă despre tine. Bravo, ţine-o tot aşa până la alegeri şi poate nu te mai bate nimeni cu ouă prin curtea spitalului.

Râse arătându-şi dantura aproape perfectă. Atitudinea lui ar fi trebuit s-o scoată din sărite, însă şefa Micului Pentagon îşi stăpâni nervii. Trase de elasticul de la pantalonii lui Klaus, care pocni pe burta moale a bărbatului, obişnuită cu meniuri foarte scumpe.

― Faci pe-a grozavul de parcă ai fi urcat Everestul cu mersul piticului, îi răspunse Viorica. Vedem noi la toamnă cine râde la urmă... Cum bine zicea un doctor de la Reanimare - Dumnezeu să-l ierte! - fudulia poate să umfle un om, dar niciodată nu-l poate ridica.

― Ia uite unde stătea filosoafa clasei! Apropo, cum se zice corect, imunoglobină sau imunoglobulină?

― Corect se zice ”Eşti un porc!”.

Îl dădu un bobârnac peste nas exact când geamul de la fererastră se făcu ţăndări. O fumigenă explodă în mijlocul salonului lăsându-i într-un nor de fum înnecăcios. Cu măşti de gaze pe figură, Ludovic, Traian, Victor, Dan şi Dacian se buluciră pe uşă în căutarea Vioricăi. O legară bine de scaun, pe urmă Ludovic îi îndesă un căluş în gură.

― Şi acum ce facem cu ea, şefu'? i se adresă lui Klaus.

― Aşteptăm. O urmărim cu multă atenţie şi un pic de îngrijorare...

Câteva minute se uitară unii la alţii fără să-şi spună nimic. Scos din sărite de liniştea nefirească, Victor îşi luă inima-n dinţi şi se propti în faţa Vioricăi. Se răsti la ea:

― Ori îţi dai demisia, ori eşti terminată, m-ai înţeles?

Femeia scoase doar nişte gemete înfundate. Căluşul o împiedica să vorbească.

― Te zburăm din fruntea spitalului în doi timpi şi trei mişcări! plusă Ludovic.

― Şi pe cine aducem în loc?! vru să afle Dacian.

Dan ridică din umeri:

― Eu nu mă bag, treaba voastră.

― Nici eu, dacă nu-l puneţi şef pe doctorul Sorin, îl completă Victor.

Puţin debusolat, Ludovic sparse un balon din gumă de mestecat şi aşteptă reacţia lui Klaus. Şeful Statului paralel se aplecă să-şi recupereze şniţelul vienez care-i lunecase din buzunar. Pantalonii îi pocniră şi mai tare lăsându-i posteriorul descoperit.

Se uită, speriat, să vadă dacă mai putea ieşi din salon fără fluierături admirative.

― Acesta este doar un exerciţiu de imagine pentru pacienţii fundamentalişti care ne-au votat, concluzionă Klaus. Şefia spitalului ar fi ultimul lucru de care am avea nevoie... Nu ne trebuie, să fie clar! Aşteptăm cuminţi ca Micul Pentagon să se prăbuşească, ca apoi să-l reconstruim din temelii, cărămidă cu cărămidă, ban peste ban. Până atunci dezlegaţi-o pe prietena noastră Viorica şi lăsaţi-o să ne bage în rahat până-n gât... Pentru că, nu-i aşa?, o merităm pe deplin!

Izbucni în râs şi îşi trase singur cu tigaia-n cap. 

(va urma)

Citește și: