Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
11299 vizualizări 21 apr 2013

De ce nu mă miră nimic, în spectacolul burlesc al politicii româneşti? Pentru că – asemenea unui călător profesionist în gară la Făurei (nod de cale ferată!), stau cu Mersul Trenurilor în mână: ”Acordul de Colaborare Instituţională între Preşedintele României şi Primul-Ministru al Guvernului”. 6 (şase) pagini, în josul cărora, pe semnătura lui, Traian Băsescu, lângă dată, a adăugat şi ora: 22.50. Rareori istoria a putut consemna, cu atâta scrupuloasă exactitate, momentul schimbării macazului.

Faptul că martorii evenimentului (Antonescu şi Dragnea) n-au fost consemnaţi în document, le-a dat şansa de a tele-nega vreo câteva zile că s-ar fi aflat în epicentru.
Acestea fiind zise, totul e mai uşor de priceput, de la fertilizarea leguminoaselor perene la Congresul PSD.

Ce mi-a plăcut mai mult acolo? Votul electronic cu urne. Şi, fireşte, priveliştea Puterii absolute a lui Victor Ponta. Dar şi promisiunea preşedintelui executiv al PSD de a umple Espalanada Unirii cu răţuşte, căprioare şi veveriţe.

În concluzie: nu vă mai osteniţi să luaţi mot à mot tot ce se spune. Citiţi pitacul (porunca de la stăpânire) din 12.12.2012, 22:50. Care, mie, cu mintea mea răzleţită, îmi aminteşte de un alt pitac, dat pe la una mie şapte sute nouăzeci şi cinci, tot la Bucuresci: ”Poruncim ca, de azi încolo, caraula de noapte să înceteze a mai striga <Te văd! Te văd!> şi mai bine pe tiptil a vedea, fără a se da de gol că vede, decât să spuie că vede dar nu vede pe nimeni”.    

Dacă m-a mişcat discursul lui Antonescu? Fireşte. Încremenisem, de săptămâna trecută, în ideea că relaţiile în USL s-au răcit.

Liderul liberalilor a apucat să anunţe urbi et orbi (oraşului şi lumii) că mâine îi fată pisica. Sper să dea şi presei un pui. 

Citește și: