Gandul.info
Ovidiu Iordan
Ovidiu Iordan
10749 vizualizări 7 sep 2018

Retras ireversibil de pe scena vieţii, joi, 6 septembrie, la 82 de ani, cel încurajat să intre în industria filmului de către alt legendar actor şi prieten, Clint Eastwood, avea să-şi creeze o aură aparte, deopotrivă ca actor şi om. Concret, a făcut ca talentul, bunul simţ şi... mustaţa să fie din nou sexy. Şi a arătat astfel că poţi să fii un actor atât carismatic, cât şi comercial, fără să ai look-ul unor Marlon Brando, Paul Newman sau Robert Redford, ci doar înzestrarea lor. Iar la alt nivel, Burt Reynolds le-a reamintit tuturor că marii actori sunt, în primul rând, oameni adevăraţi.

Or, această autenticitate, dublată de un umor aproape patologic, l-au transformat pe Reynolds în favoritul spectatorilor şi al criticilor de cinema. Dacă mai adăugăm şi vocea sa inconfundabilă, obţinem un adevărat ”american icon”! Dar unul cu totul şi cu totul ieşit din tiparele hollywoodiene care glorificau şi glorifică încă un anumit gen de atractivitate soră cu superficialitatea şi de mondenitate vecină cu promiscuitatea. Burt Reynolds a avut adâncime, atât ca actor, cât şi ca om. E de ajuns să revedem ”Deliverance”, ca să avem din nou revelaţia unui star de cinema, aşa cum străluceau acestea în vremurile vechi şi bune... Iar pasiunea şi dăruirea lui Burt Reynolds se vedeau, atât în fiecare mare rol, cât şi în fiecare mic gest pe care îl făcea. În ”Eliberarea”, de exemplu, a insistat să-şi facă singur toate cascadoriile, unele extrem de periculoase. Inevitabilul s-a produs şi Burt avea să se accidenteze în timpul filmărilor. Dar a meritat cu prisosinţă. Astfel, în 1972, lumea avea să trăiască, fascinată, revelaţia unui mare actor care se năştea sub ochii ei! Restul e istorie a cinematografiei. De legendă.

Bine, adevărul e că în ”Deliverance” nu avea mustaţă. Pentru că acolo trebuia să fie arhetipul macho-ului nord-american din anii ‘70, care trece printr-o transformare atât de zguduitoare, încât îi zdruncină din temelii, atât propriul univers interior, cât şi pe cel al privitorului! Dar bine că o avea în ”Boogie Nights”, unde îl joacă pe Jack Horner, probabil ultimul mogul al industriei porno care vrea să-şi ridice meseria şi industria la rang de artă. Şi face asta cu neaşteptată demnitate şi dăruire. Cu adevărat, un rol de Oscar, chiar dacă numai nominalizat... Altfel, cinefilii şi telespectatorii şi-l vor aduce mai ales aminte din seriale precum ”Evening Shade” şi mai presus de orice, din cel mai de succes film al carierei sale – ”Smokey and the Bandit” – unde a jucat împreună cu iubirea vieţii sale, Sally Field! Una care nu a dăinuit, dar care a rămas şi va rămâne mereu în memoria colectivă a celor care vor iubi cu patimă adevăraţii actori ”old-school”! El a fost unul dintre ei. A fost odată în Hollywood... şi dincolo de el, Burt Reynolds!

El, care ar fi putut fi la fel de ”mare” precum Jack Nicholson sau Harrison Ford... Dar a fost, pur şi simplu, Burt Reynolds. Buddy, pentru prieteni! Şi – lucru rarissim pentru Hollywood – chiar a avut mulţi prieteni. Adevăraţi. Atât dintre actori celebri, cât şi dintre oamenii obişnuiţi. Cu toţii îşi vor aminti de umorul său spontan şi generos, deopotrivă ca actor şi om. Regrete? Mărturisea cu nedisimulată candoare că le are, asemeni oricărui om. ”Trebuia să-i fi spus, atunci, lui Sally Field mai des c-o iubesc...”. Această confesiune despre iubirea pe cât de adevărată, pe atât de neîmplinită între ei doi spune totul despre sufletul de artist al lui Burt Reynolds. Referitor la ceea ce regretă ca actor, este deja folclor cinematografic – dar bazat întru totul pe întâmplări reale – faptul că Jack Nicholson, Harrison Ford şi Bruce Willis au de ce să-i mulţumească lui Burt Reynolds pentru ajutorul indirect şi involuntar pe care li l-a oferit. Din diverse motive ce nu au depins neapărat şi exclusiv de el, ”Buddy” a refuzat sau a fost nevoit să refuze rolurile care le-au netezit celor trei actori de legendă drumul spre glorie. Astfel, Jack Nicholson s-a ales cu două Oscaruri pentru ”Vorbe de alint”, respectiv ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, Harrison Ford, cu fantasticul rol care i-a deschis drumul spre faimă – Han Solo din atemporala serie ”Star Wars”, iar Bruce Willis a devenit primul star de cinema al anilor ’90 prin fenomenul de box-office ”Die Hard”! În toate aceste super-filme şi serii cinematografice trebuia să joace iniţial Burt Reynolds...

Şi totuşi, ”Buddy” a compensat aceste ”ratări” prin cele două performanţe dincolo de Oscar care l-au propulsat pentru totdeauna în Liga Legendelor Celei De-a Şaptea Arte. Este vorba de interpretările sale de aur pur din capodoperele ”Deliverance” (”Eliberarea”), în regia lui John Boorman, 1972, şi ”Boogie Nights” (”Jurnalul unei vedete de filme porno”), Paul Thomas Anderson, 1997. De altfel, de o sinceritate devastatoare, Reynolds recunoştea într-un interviu acordat la zenitul vieţii şi carierei sale: ”... am făcut peste o sută de filme. Sunt mândru de vreo cinci!”

Tot în acest context al vieţii sale extra-cinematografice, Burt, care putea trece lesne drept ”dandy” şi ”playboy”, a fost de fapt, un ”băiat cuminte”... în comparaţie cu alţii la fel de faimoşi ca el! Deşi admiratoarele ar fi făcut orice să fie cu el, fie pentru o clipă, fie pentru o viaţă, Burt a mărturisit într-unul dintre ultimele sale interviuri că n-a iubit cu adevărat decât două femei cât a trăit. ”Prima a fost Sally Field... A doua, Loni Anderson, care mi-a fost şi soţie pentru cinci ani. Se pare că m-am însurat cu cea greşită”, se confesa cu umor amar Burt într-un interviu acum mulţi ani.

La aflarea veştii despre plecarea lui Burt Reynolds din această lume, prima şi cea mai importantă femeie din viaţa lui s-a exprimat cum nu se poate mai profund. ”Există anumite momente în viaţă care-ţi rămân atât de vii în suflet, încât nu vor dispărea vreodată. Ele rămân neşterse, intacte, chiar şi după patruzeci de ani!  Anii mei cu Burt nu se vor risipi niciodată din mintea mea! Va fi în amintirea şi-n inima mea atât timp cât voi trăi. Drum lin, Buddy!”, a scris Sally Field în emoţionantul ei mesaj de adio transmis peste ani şi peste timp lui Burt Reynolds.

Cât despre Buddy însuşi, el şi-a conceput cumva epitaful încă din 2015, în ultimul paragraf al autobiografiei sale ”But enough about me”.

”Ei bine, până acum, toate bune şi frumoase. Ştiu că sunt bătrân, dar mă simt tânăr. Şi asta pentru că există un singur lucru pe care nimeni nu mi-l poate lua vreodată. Şi anume faptul că nimeni nu s-a bucurat de viaţă mai mult decât mine...”

 

Citește și: