Ovidiu Iordan
Ovidiu Iordan
1555 vizualizări 13 nov 2018

Atunci, geniul consacrat al celei de-a şaptea arte l-a întâlnit pe ”supereroul” în devenire al entertainment-ului din industria filmului. Iar dincolo de miturile urbane care zboară deasupra imaginarului colectiv, din Manhattan până-n Milano, cu o scurtă escală onirică pe strada Mântuleasa, amfitrionul de atunci al marelui regizor şi-a amintit toată viaţa de acel moment incredibil.

”Tot ce a vrut şi a făcut atunci Fellini a fost să discute cu mine exclusiv despre un singur subiect: Spider-Man!” Aceste vorbe îi aparţin lui Stan Lee, geniul creativ din spatele imperiului Marvel, care a plăsmuit o galaxie magică şi nebunească de ”super-eroi”, pornind de la personaje de benzi desenate care fascinează în egală măsură copiii şi părinţii, generaţii după generaţii! Aşa cum numai Fellini ştia să creeze universuri de vis - atât la propriu, cât şi la figurat - care explorează deopotrivă abisurile şi piscurile naturii umane în întreaga ei splendoare înfricoşătoare! Din 12 noiembrie, Stan Lee s-a regăsit cu prietenul lui, Federico Fellini. Iar noi am (re)găsit un uriaş creator de magie care a ridicat entertainmentul cinematografic la rang de artă. Părintele lui Spider-Man, Iron Man şi Hulk a avut părinţi de origine română!

Dacă Fellini îşi are propriul său termen de referinţă artistică în multe dicţionare de cinematografie şi de estetică - ”felliniesque” descriind o stare deopotrivă neliniştitoare şi încântătoare care frizează, în egală măsură, sublimul şi grotescul şi care pendulează perpetuu între vis şi realitate, între senzualitate flamboiantă şi nebunie suprarealistă - atunci Stan Lee are şi el câteva ”mărci înregistrate”! Care nu numai că poartă semnătura concretă a talentului său de creator de personaje atemporale de benzi desenate, ci şi amprenta carismei de fin şi unic psiholog în acest domeniu. Astfel, nu e deloc de mirare că părinţii şi copiii de azi, aidoma celor din 1965 şi asemeni celor care vor fi în 2065, sunt, au fost şi vor fi vrăjiţi de personajele închipuite acum mai bine de jumătate de veac de către Stan-The-Man! Cu ”S” de la Spider-Man! Şi de la Stark! Tony Stark! Rolul care l-a transformat pe uluitorul Robert Downey jr în cel mai bine plătit actor al planetei!

O planetă care a devenit infinit mai bogată, creativă şi autentică de când acest om, mereu cu un zâmbet de super-bunic-erou zugrăvit pe faţă, a început să-şi lase imaginaţia să zburde în primul lui birouaş din Manhattan, unde în anul de graţie 1965, avut privilegiul şi bucuria să fie vizitat de însuşi Fellini! Potrivit site-urilor americane de profil cinematografic, întâlnirea dintre alter-ego-ul artistic şi biografic al lui Marcello Mastroiani şi ”tatăl” lui Peter Parker alias Spider-Man a fost, în sine, un film!

Răpus de o gripă în timpul sejurului său new-yorkez, italianului de Oscar i-au picat în mână, pe patul de hotel, mai multe reviste de benzi desenate, devorând pur şi simplu episoadele cu Spider-Man, care se pare că au avut un efect terapeutic asupra sa. Astfel, însănătoşit şi revigorat creativ, Fellini avea să-l întâlnească pe cel care avea să-i devină prieten pe viaţă, Stan Lee! Ani şi ani mai târziu, creatorul al probabil celui mai puternic brand magic din lume - MARVEL - şi-a amintit, extrem de bucuros, într-un interviu cum a decurs prima sa întâlnire cu Fellini.

”Vine recepţionerul şi-mi zice: ‘Stan, un tip, Fred Felony, vrea să te vadă!’ Am crezut că e o glumă. Şi apoi l-am văzut pe Federico Fellini intrând în biroul meu”, povestea Stan Lee în interviu. Restul e istorie. Cele două genii creative au stat la poveşti cinematografice câteva ore, cu Lee devoalându-i lui Fellini detalii inspiraţionale din procesul creativ al artei de a realiza ”comics”-uri! După acel prim contact din 1965, între cei doi creatori de poveşti cinematografice s-a legat o afinitate deopotrivă artistică şi emoţională, Lee vizitându-l pe Fellini la vila acestuia din Roma şi acesta din urmă revenind de mai multe ori la New York, pentru a asista împreună la spectacole pe Broadway.

Poate deloc întâmplător, în ”oraşul care nu doarme niciodată”, undeva, lângă acelaşi Broadway, fix în Times Square, însuşi Stan Lee, într-una dintre apariţiile sale meteorice, dar clasice, a la Hitchcock, îi adresează lui Tobey Maguire astfel de vorbe înţelepte în ”Spider-Man 3”. ”Ştii ceva, eu cred că un singur om poate să facă diferenţa...

Iar, cu siguranţă, Stan Lee a făcut-o! În cinema-ul de mare consum şi infinit entertainment pentru publicul larg şi nu numai! Nu doar că a creat ”supereroii”, dar i-a făcut într-atât de autentici, încât par la fel de ”umani” ca vecinii noştri de bloc, de scară sau de apartament. Stan Lee a arătat că-n fiecare Peter Parker stă pitit un Spider-Man, care abia aşteaptă să se dezlănţuie pentru a-şi împlini misiunea înaltă şi înălţătoare. Şi da, şi el, asemeni nouă, are probleme cu mătreaţa sau cu încrederea în sine, când urmează s-o scoată în oraş pe fata visurilor sale. Că doar supereroii sunt şi ei oameni! Şi uneori, şi oamenii pot deveni supereroi!

Această lecţie ne-a dăruit-o Stan Lee cu infinită imaginaţie şi bucurie! Acest miraculos, MARVELous Stan Lee, pe care l-am redescoperit român, la origini, acum 95 de ani şi ceva! Şi, ca printr-o magie (uşor) ciudată, vom mai redescoperi în următoarele săptămâni că acolo unde visele şi visurile devin realitate în cel mai spectaculos mod, de la Hollywood până la Times Square, am avut, avem şi vom avea şi alţi oameni şi artişti minunaţi cu aură de ”super-eroi” din părinţi, bunici şi străbunici români, precum Lauren Bacall, Dustin Hofmann sau Harvey Keitel! Dar, deocamdată, să ne bucurăm de faptul că, dând filmul înapoi pe arborele genealogic, ”Spider-Man” se trage, cu adevărat, din strămoşul său, ”Omul Păianjen”! Creat de ”nea Stan” aka ”Stan-The-Man”!

Asemeni lui Fellini, Stan Lee ne-a făcut, ne face şi ne va face să visăm cu ochii deschişi şi la câteva minute, ore, decenii şi generaţii după ce ieşim din sala de cinema. Iar asta nu e deloc puţin! Ar trebui să fie cu adevărat lucrul din care sunt plăsmuite visele noastre! The stuff our dreams are made of!

”Excelsior! (...) ‘nuff said!”

 

Citește și: