Ovidiu Iordan
Ovidiu Iordan
1654 vizualizări 17 iul 2018

Oficiale şi implacabile, asemeni destinului, datele statistice nu cosmetizează o realitate cruntă! Şi, oricât de mult (ne)-ar durea, din această săptămână ne-am hotărât să trăim în ea - în această realitate cumplită - şi nu în negare şi în complacerea unei realităţi paralele, care să ne hrănească vreo iluzie deşartă! Şi asta pentru că exact în anul celebrării centenarului, România noastră ne scapă printre degete. La propriu. Că la figurat vom găsi mereu câte un refugiu în umorul nostru dulce-amar sau câte un subterfugiu de ”evadare” din faţa acestui reality-check din ce în ce mai ”hard”. Pentru că România a fost, este şi va fi de-a pururi o specialistă deplină în arta de a sta în echilibru perfect şi perpetuu, cu un picior burlesc de Oscar pe bulevardul însorit al comediei şi cu o gleznă fină de Cannes pe aleea întunecată a dramei! Cu alte cuvinte, suntem number one în ”dramady”, cum ar spune americanii! Sau - cum am spune tot noi românii – atâţi cât vom mai rămâne să celebrăm cenntenarul şi ce-o veni după el – de peste o sută de ani avem o voluptate aparte în a realiza o performanţă unică în lume! Şi anume, ”noi românii visăm la Eminescu, dar trăim în Caragiale”!

Şi dacă tot veni vorba de poetul naţional, poate că e potrivit şi terapeutic să evocăm o ştire de acum câteva zile, care l-a avut în prim-plan tocmai pe Mihai Eminescu! Astfel, potrivit Mediafax care citează surse judiciare, un poet contemporan, Laurian Stănchescu pe numele său, ”i-a transmis procurorului general, Augustin Lazăr, un memoriu prin care solicită deshumarea lui Mihai Eminescu, pentru a fi anchetat modul în care a murit acesta”! Sătul pesemne să-i tot invoce în van faimoasele şi aprigele versuri din finalul capodoperei ”Scrisoarea a III-a” – ”Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne / Ca punând mâna pe ei / Să-i împarţi în două cete / În smintiţi şi în mişei / Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni / Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!” – poetul Laurian Stănchescu a găsit de cuviinţă să facă valuri într-un chip foarte ”original”! Constatând că Ţepeş nu mai vine să ne scape de clasa politică cea pe drept cuvânt infamă, el a reactivat un marginal, dar patologic instinct primar obsesiv compulsiv din inconştientul colectiv al poporului român care, uneori, refuză să înţeleagă că adevărul e dincolo de cimitir şi de istorie. Şi iată cum, exact în ţara ”poetului-nepereche”, urmaşii lui fără pereche – talentaţi şi epigoni deopotrivă – se încăpăţânează în a tulbura filonul inefabil, ”nemuritor şi rece” al sufletului românesc – ipostaziat la modul absolut de Eminescu - pentru a prinde un biet titlu de prima pagină, efemer şi ”hot”! Că doar totul e can-can! Aproape totul, din fericire… Şi uite aşa ne-am luat şi o neaşteptată porţie de pseudo-dramă care exploatează la infinit teoriile conspiraţioniste cu privire la misterele şi controversele prematurei dispariţii a celui mai mare spirit poetic şi publicistic al nostru din toate timpurile!

Şi tot în timpurile noastre, nu mai departe de aceeaşi săptămână trecută, ethos-ul românesc s-a manifestat în cel mai post-modernist stil a la Caragiale! ”Curat-murdar” out-of-the-box, care-va-să-zică! Astfel, cititorii noştri, atât cei din România primordială, cea păzită de Carpaţi şi de spiritul lui Eminescu, cât şi cei din cea de-a doua Românie, din diaspora, au putut afla cum un alt conational foarte inventiv şi creativ a făcut o adevărată revoluţie pe OLX. Concret, ”potrivit Mediafax, care citează surse din Poliţia Ilfov, un bărbat în vârstă de 24 de ani din Cernica, judeţul Ilfov, s-a ales cu dosar penal pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor după ce a încercat să vândă un obuz pe OLX.” Eh, dacă ar fi trăit ”Nenea Iancu” şi ar fi citit această ştire, ar fi exclamat în stilu-i spontan şi savuros: ”Amice, eşti idiot!” Acuma, nimeni nu poate şti cu exactitate dacă tânărul ilfovean suferă de vreo tulburare de comportament, dar cert este că acesta are o gândire de business! Doar că nu e vreun ”comersant de piei de cloşcă” aşa cum mai existau în vremuri caragialeşti, ci se închipuia a fi un baritai comersant de arme de uriaş calibru! Şi, la urma urmei, tânărul a vrut să facă şi el un ghişeft acolo, că doar ne aflăm în plin post-capitalism sălbatic… aşa că de ce n-ar fi scos până şi obuzul la mezat?!

"În această dimineaţă, poliţiştii au identificat obuzul la locul de muncă al bărbatului, mai exact în Sector 3 Bucureşti, la Rosal", precizează Poliţia Ilfov, continua ştirea. Ceea ce ne arată că – ”scrofulos la datorie” – tânărul obuzier de duminică şi-a depozitat ”tezaurul” într-un loc unde puţini ar fi căutat. Acasă ar fi fost prea simplu… Ciudat e că ai săi colegi n-au putut ori n-au vrut să observe faptul că simpaticul lor tovarăş de muncă a venit într-o bună dimineaţă la job cu un ”mic” accesoriu pe lângă sufertaşul din dotare! Probabil că asta înseamnă să fii mafiot… dacă nu în viaţa reală, măcar pe OLX!

Şi aici reapare eterna întrebare: dacă românul s-a născut poet… ce a vrut să spună poetul? Deopotrivă, Laurian Stănchescu, cel care visează la deshumarea lui Eminescu şi tânărul ilfovean, pentru care obuzele reprezintă poezia pragmatică a vieţii! Şi vorbim despre o viaţă palpitantă, într-o lume nebună, nebună, nebună… în care totul e de vânzare! Aproape totul! Pentru că – de bine, de rău – ”în lumea asta prost făcută…”, vorba Poetului, mai sunt şi oameni pentru care mai există acel ceva nepreţuit! Şi nu, nu e vorba despre vreo reclamă la vreun brand faimos, ci e pur şi simplu vorba despre o experienţă unică! Atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ. Ne place să credem că cel dintâi e dominant. Şi bine facem. Este vorba de experienţa de a trăi în România. În această Românie sfâşietor de frumoasă, asemeni unui cântec al Mariei Tănase, unde (încă) mulţi dintre noi îşi doresc (mai) să rămână, dincolo de vremuri. Care vin şi trec. Această Românie în care suntem din ce în ce mai puţini. Această Românie din care 5 români pe oră pleacă. Să-şi urmeze visul şi să-şi împlinească destinul personal sau profesional, undeva afară, într-o altă ţară a făgăduinţei…   

”Şi totuşi, iubirea”… pentru ţara natală şi dorul de ea poate vor învinge în următorii 20 de ani! Doar că aceste două stări de graţie trec prin stomacul realităţii de toate zilele, ceea ce-i face pe sociologi să emită sumbre ”profeţii”! Mai mult decât atât, proiecţia pentru următorii 40 de ani nu este nici ea optimistă... ”Un studiu făcut public de Institutul Naţional de Statistică indică faptul că, în cel mai pesimist scenariu, în anul 2060, populaţia României va fi de 12,5 milioane locuitori, iar varianta medie - în ţară ar urma să trăiască 13,8 milioane locuitori”, notează Gândul în primul material al campaniei #roMânia – Ţară, ţară, vrem români! Dar, până atunci, în acest viitor destul de îndepărtat, va mai curge multă apă pe Dunăre, astfel că tot ceea ce ne rămâne de făcut este să celebrăm prezentul. Aşa cum este el, cu bune şi cu rele. Şi să glorificăm trecutul, acolo unde este cazul. Că doar odată împlineşte ROMÂNIA primul ei centenar!

Ce prilej mai frumos – şi nebun în acelaşi timp – de a preţui ceea ce am avut, avem şi vom avea! Atât în interiorul graniţelor, cât şi în afară lor. De la Mihai Eminescu la Laurian Stănchescu, de la Ion Luca Caragiale la tânărul din Ilfov care vroia să vândă un obuz pe OLX, România e, cu adevărat, mereu surprinzătoare, în cel mai autentic mod posibil. Aşa că până să se adeverească (sau nu) sumbrele profeţii ale sociologilor, poate că ar trebui să preţuim puţin mai mult ceea ce avem, ceea ce simţim, ceea ce suntem! Şi asta dincolo de naţionalismul găunos şi sforăitor, care se va ivi cu siguranţă în această toamnă prin propaganda de serviciu… Frumuseţea e că fiecare dintre noi are, sau se presupune că ar avea, ”liberul arbitru” de a celebra centenarul într-un mod unic. Aşa cum unici sunt Eminescu şi Caragiale, la care visăm şi în care trăim, de cele mai multe ori fără să ştim, în aproape fiecare clipă a vieţilor noastre…

 

Citește și: