Paul CHIOVEANU
Paul CHIOVEANU
1895 vizualizări 30 nov 2018

Nu ştiu cum şi ce simţiţi voi, dar în ultimii ani, expresia ”mândru de a fi român” sună atât de linguşitor, repetitiv şi ironic din gura politicienilor încât ar trebui le interzicem până şi simpla ei pronunţare. Mie unuia, îmi produce doar un sentiment de nervozitate şi lehamite la adresa lor. Au ajuns să o folosească atât de des şi în orice context, încât primul impuls este de a schimba postul TV sau de radio şi de a nu îi mai asculta - precum atunci când schimb canalul la apariţia unei reclame cu un arici, de altfel simpatic, care repetă obsesiv în 20 de secunde, că un anumit credit de nevoie personale se aprobă în doar 30 minute.

Expresia, folosită după anii ’90 doar în preajma Zilei naţionale sau a unui succes de răsunet în plan sportiv, a fost preluată ca mesaj electoral începând cu anul 2014, la începerea campaniei electorale a PSD - ca slogan al partidului şi cu legătură directă, ca atac la etnia germană a actualului preşedinte Klaus Iohannis, dar şi pe un fond din ce în ce mai crescut de trecere a PSD de la un partid care se dorea socialist democrat, la unul cu practici naţionaliste, populiste şi conservatoare. În ziua de azi, mândri că suntem români - sunt parlamentarii majorităţii parlamentare versus liderii europeni, o parte din Opoziţie, societatea civilă sau oricine ajunge să îi critice.

Pentru fiecare dintre noi, expresia are o conotaţie specială. Dar, mai mult de atât, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem zilele acestea, în an de centenar, este dacă, într-adevăr, chiar suntem mândri că suntem români, acum în 2018? Şi dacă chiar ne considerăm mândri, să ne întrebăm şi ce am făcut în acest sens.

Cu siguranţă că bunicii şi străbunicii noştri merită toate omagiile! Pentru ei, pentru cei care au luptat ca românii să fie uniţi, murind pe diferite fronturi, pentru cei care au început să clădească România modernă, trebuie şi merită să fim mândri.

De aceea, acum, la 100 de ani de la Unire, mândria din mine e undeva departe, în perioada interbelică, aşa cum o ştiu mai mult sau mai puţin din paginile de istorie, poveştile scrise sau imagini, din romane, cărţi sau de la bunici.

Primii 29 de ani, 1918-1947, nu reprezintă pentru România neapărat ani de glorie, ci începutul unei dezvoltări economice şi sociale profunde, mai mult urbană şi foarte puţin rurală. Restul timpului, până azi, reprezintă doar pagini urâte ale unei istorii zbuciumate, presărată cu deportări şi exterminări, sărăcie şi foame, lipsa educaţiei, a culturii, a libertăţii de mişcare şi de exprimare, sănătate precară, corupţie, îngâmfare şi mult egoism.

Şi aşa cum serbăm plini de mândrie trecutul - Marea Unire, ar trebui să serbăm, cel puţin o dată pe an, fără de mândrie, dar raţionali, o zi a ruşinilor naţionale. Am putea pune frumos, la avizier, pe site-ul Guvernului şi a Parlamentului marile nerealizări şi politicienii care s-au perindat la putere. Ne-ar ajuta când mergem la vot, când ar trebui să le facem bilanţul şi ar trebui să alegem noul val.

Momentan, acest bilanţ e Zero. Un zero cu virgulă la drumuri noi şi autostrăzi, un zero la spitale noi şi şcoli, un minus la protejarea pădurilor, la un mediu curat şi conservarea patrimoniului, zero la politici în educaţie, la construirea de grădiniţe şi biblioteci, zero în reformarea administraţiei centrale şi locale, zero în sport şi tot aşa. Iar micile plusuri, în aproape 30 de ani, ţin mai mult de factorul extern, decât de noi - UE, NATO, fonduri europene. Ţin de oamenii dinamici, de cei care au visat la mai mult - în comerţ, în cercetare, în educaţie şi alte domenii.

"Problema care se pune azi României e înfricoşătoare, dar simplă. Sau România pricepe datoria pe care i-a creat-o evenimentele în curs şi-atunci istoria ei abea începe, iar viitorul ei va fi o răzbunare prelungită şi măreaţă a umilinţelor ei seculare; sau România, mioapă la tot ce e ”mâine”, cu ochii mari deschişi la tot ce e ”azi” nu pricepe şi înlemnită stă pe loc. Şi atunci istoria ei va înfăţişa pentru vecie exemplul unic şi mizerabil, al unei sinucideri vieţuite." (Nicolae Titulescu - 3 mai 1915)

Statistici din prezent, la 100 de ani de Centenar

Într-un studiu IRES - 100 de ani de România, realizat în perioada 13-15 noiembrie 2018, rugaţi să-şi autoevalueze nivelul mândriei faţă de România, 8 din 10 români se auto-poziţionează între notele 5 şi 10 (0 - deloc, 10 - în totalitate), cu o medie de 7,5.

Nu stăm rău, nu stăm nici bine.

- Întrebaţi despre cât de interesaţi au fost pe parcursul acestui an să afle informaţii despre evenimentele organizate de Centenar, respondenţii se împart în două categorii: foarte interesaţi - 15% plus destul de interesaţi - 34 % vs 37% - nu prea interesaţi şi 13% - deloc interesaţi.

- Cele mai semnificative aspecte, se dezvăluie la întrebarea deschisă ”Ce vă face să fiţi mândru?”, iar unde pe primul loc se află frumuseţea ţării - 11%, faptul că sunt român/româncă - 10%, că m-am născut aici - 7% şi alte răspunsuri precum - peisaj, bogăţie, istorie, tradiţii.

De remarcat, este ca niciun răspuns nu izvorăşte dintr-un eveniment sau dintr-o realizare a societăţii în ultimii 30 de ani. Dacă suntem mândri, suntem doar pentru ca ne-am născut aici, în România. Mândria de a fi român vine din locuri şi amintiri istorice şi - poate - din copilăria inocentă, şi mai puţin din progresele noastre sociale, economice, culturale ca popor.

Mai mult, într-un sondaj recent al companiei de recrutare BestJobs, realizat în perioada 1 octombrie - 12 noiembrie 2018:

- Dacă ar avea oportunitatea, 8 din 10 români ar pleca să muncească în altă ţară. Calitatea vieţii - 42%, salariul, gradul de civilizaţie, sistemele de educaţie şi sănătate sau oportunităţile profesionale se numără printre motive.

- Peste 8 din 10 dintre respondenţi sunt nemulţumiţi de situaţia actuală din România.

 

Jurnalist: Ce înseamnă pentru dumneavoastră realizarea proiectului Catedrala Mântuirii Neamului?

Viorica Dăncilă: Realizarea românilor! Realizarea românilor şi a României! Un proiect, un monument cu care ne putem mândri. Şi cred că mândria aceasta nu este a mea, ca şi prim-ministru, este mândria pe care trebuie să o poarte în suflet orice român.

Jurnalist: Mulţi oameni se întreabă când vor fi investiţii pe măsură în spitale?

Viorica Dăncilă: Este un moment deosebit, haideţi să vorbim doar despre acest eveniment...

Şi pleacă în grabă.

Imaginea de mai sus este doar o frântură din dialogul prim-ministrului României cu jurnaliştii prezenţi la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului. La fel ca şi pentru ceilalţi aleşi prezenţi şi grăbiţi, Catedrala rămâne poate singura reuşită din ultimii 30 de ani. Una controversată, în special finanţării masive din bugetul statutului şi a bugetelor locale.

Citește și: