Paul CHIOVEANU
Paul CHIOVEANU
711 vizualizări 18 ian 2019
Teoretic - în majoritatea democraţiilor şi practic, Constituţiile definesc în mod cât mai explicit modalităţile prin care este încredinţată exercitarea puterii într-un stat şi raporturile dintre instituţiile statului şi cetăţeni. Totodată, definesc sistemul de control instituţional reciproc, acel principiu al echilibrului puterilor în stat, prin care puterea executivă, legislativă şi judecătorească conlucrează şi se controlează permanent pentru a feri beneficiarul final - cetăţeanul  - de eventualele concentrări ale puterii în mâna unuia dintre sisteme, ce ar duce în final la exercitarea discreţionară a puterii şi trecerea în acest mod la un altfel de regim politic.
Reţeta nu suferă modificări semnificative de la un stat la altul: o majoritate politică satisfăcătoare, condusă de un lider autoritar, vizează să-şi asigure într-un timp relativ scurt, ideal până la următoarele alegeri, control politic. Nu doar controlul Parlamentului şi al Guvernului, obţinute prin alegeri, ci şi alte instituţii cu rol în balansarea puterii în stat - Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii, Avocatul Poporului, Consiliul Naţional al Audiovizualului, serviciile de informaţii, mass media, societate civilă organizată şi alte instituţii administrative de control şi verificare la nivel central şi local. Mişcarea, pe cât de dorită de membrii de partid ai respectivei puteri, este periculosă nu doar pentru păstrarea unui echilibru între cele trei puteri sau între putere şi opoziţie la nivel politic, ci şi la nivel social, deoarece o bună parte din cetăţenii sau grupurile de cetăţeni cu alte opinii riscă să-şi piardă vocea în societate. Însăşi democraţia respectivului stat este pusă în discuţie. Iar când democraţia este pusă sub semnul întrebării, valori precum alegeri libere, libertate de exprimare, libertăţile individuale ale cetăţenilor, transparenţa şi integritatea - suferă. Cel mai bun exemplu este reprezentat de reprimarea cetăţenilor turci după venirea la putere a actualului lider Recep Erdogan.

România, cu paşi determinaţi către marginea democraţiei

Din păcate, aşa cum arată trendul cercetărilor din ultimii ani, bazate pe acţiunile politice şi sociale concrete, democraţia, inclusiv în România, este în declin. Raportul publicat recent de revista The Economist, prin The Economist Unit - EIU, analizează tocmai acest fenomen printr-o evaluare anuală a 165 de state ce acoperă prin numărul populaţiei întregul spectru mondial.
Conform metodologiei EIU, statele se împart în patru categorii:
- democraţii depline,
- democraţii defectuoase,
- regimuri hibride şi
- regimuri autoritare.
Indicatorii urmăriţi pe fiecare categorie conţin punctaje ce ţin de procesul electoral şi pluralism, respectarea libertăţilor civile, funcţionarea guvernului, participarea politică şi cultura politică.
În ultima evaluare, cea pentru anul 2018 şi dată publicităţii zilele trecute, România (locul 66) nu doar că este departe de grupul celor 20 de state considerate a fi democraţii depline, dar se îndreaptă deja de graniţa dintre democraţii "defectuoase" în care se află acum şi state cu regimuri hibride - de exemplu, Albania (locul 76), Macedonia (78), Moldova (79), Muntenegru (81), Ucraina(84).
Din blocul european, Ungaria este pe locul 57 şi Bulgaria pe locul 46 mondial.
Dacă ne putem consola cumva este faptul că nu suntem singuri. Autorii studiului relevă faptul că acest tip de democraţii  defecte, sunt concentrate în America Latină, Asia şi întreaga Europă de Est.
La nivel global, 2018 a reprezentat anul creşterii participării politice, ce a dus la oprirea scăderii indicelui democraţiei pentru prima dată în ultimii ani. Ceea ce arată că cetăţenii nu sunt chiar decuplaţi de la democraţie, ci doar deziluzionaţi de actualele partide şi instituţii publice, iar asta îi determină la acţiune, la proteste. Libertatea de exprimare este sub un permanent atac, chiar dacă se desfăşoară o expansiune a internetului şi a reţelelor sociale.
Participarea politică poate fi un semn bun care să inverseze deja ”recesiunea democratică” doar dacă influenţează guvernarea, cultura politică şi respectul faţă de libertăţile cetăţeneşti.

România captivă

Autorii studiului atrag atenţia vis-a-vis de România, de scăderea indicatorului privind libertăţile civile, datorată politicilor de modificare a legilor justiţiei. Între 2016 şi 2018, România a scăzut 5 locuri în clasament.
Continuarea şi în 2019 a actualului mod de guvernare, lipsit de transparenţă în procesul de luare a deciziilor şi a politicilor publice, cu mari probleme de integritate şi neîncredere la nivelul politicilor publice, precum şi continuarea protestelor de stradă va duce în mod sigur la scăderea în continuare a indicatorilor urmăriţi.
 
 

Două veşti bune şi una rea legată de fondurile europene şi România

Prima veste bună o reprezintă apariţia unui nou instrument pentru protejarea bugetului Uniunii Europene şi susţinerea valorilor europene. Un proiect al Parlamentului European propune suspendarea sau blocarea finanţărilor pentru acele state care încalcă principiile statului de drept. Proiectul a trecut de Parlamentul European urmând ca în perioada următoare să înceapă negocierile cu statele membre care nu şi-au definitivat poziţia.

A doua veste bună o reprezintă triplarea bugetului pentru Programul european privind întărirea statului de drept şi promovarea valorilor europene 2020 până la suma de 1,8 miliarde de euro, bani destinaţi acelor actori care protejează şi promovează valorile Uniunii Europene descrise în articol 2 al Tratatului European.

Vestea rea o reprezintă ultimul raport al Curţii de Conturi Europene prin care se cer măsuri dure cu privire la monitorizarea cheltuirii fondurilor europene finanţate şi gestionate de Comisia Europeană şi fiecare stat membru.

Conform raportului, Uniunea Europeană a pierdut peste 9 miliarde de euro ca fraudă între anii 2002 şi 2017, inclusiv în România, iar paşii făcuţi pentru a preveni şi combate fenomenul au fost nesemnificativi. Multe speranţe se îndreaptă acum spre Parchetul European care, alături de Oficiul European de Luptă Antifraudă, va intensifica zona de prevenţie şi luptă împotriva fraudei şi a corupţiei cu instrumente ale materiei penale.

În acest context, al eroziunii democraţiei şi al intensificării populismului, şansa României o reprezintă menţinerea ca membru al Uniunii Europene. Cu cât ne aliniem mai mult mecanismelor europene de respectare a principiilor statului de drept, a aprofundării valorilor europene, cu atât mai mult pericolul derapejelor româneşti pot fi ţinute sub control.

Altfel, riscăm să intrăm cu totul în capcana liderilor politici puternici ce exploatează dezamăgirile la nivel naţional sau european pentru a obţine putere.

Şi cine îşi poate dori o stagnare sau o involuţie?

 

 

Citește și: