Ramona LOZNIANU
Ramona LOZNIANU
1766 vizualizări 2 nov 2014

Nu m-am gândit niciodată ce mă împinge să mă duc la vot. Nu mi-am pus niciodată problema să nu mă duc la vot, indiferent că au fost alegeri prezidenţiale, parlamentare sau locale. Nu m-am obosit niciodată să găsesc argumente pentru care să merg la vot, ci argumente pentru care să votez sau nu un candidat.

Am votat pentru prima oară în 2004 pentru că în 2000 nu împlinisem încă 18 ani şi a trebuit să mă mulţumesc că îi convinsesem pe părinţi să meargă şi să voteze împotriva lui Corneliu Vadim Tudor. Chiar i-am însoţit la secţia de votare. Aşadar, în ultimii 10 ani am mers şi am votat de fiecare dată.

Nu am mers la vot pentru că în perioada comunistă mi s-ar fi creat frustarea că nu îmi pot exprima părerea. Nici vorbă de aşa ceva. La Revoluţie avem doar 6 ani.

Nu am mers la vot pentru că la orele de Cultură civică dreptul la vot mi-ar fi fost prezentat subtil ca o obligaţie. Nu m-am simţit niciodată obligată să votez. Sau a fost cel mult o obligaţie faţă de mine însămi.

Nu m-am dus la vot pentru a anula votul unui mort sau unul dat în schimbul unei sticle de ulei, al câtorva mici sau a unei găleţi. Am crezut tot timpul că votul meu e mai important de atât.

Nu am mers la vot pentru că m-a lovit în moalele capului vreo campanie de mobilizare. Astfel de iniţiative pot cel mult să-mi întărească ideea de a merge la vot.

Nu am mers la vot ca să recompensez partidul care i-a mărit pensia mamei cu 33 de lei şi alocaţia copilului cu 2 lei. Am considerat că votul nu trebuie să fie neapărat o răsplată pentru trecut, ci mai degrabă o dovadă de încredere pentru viitor.

Cred că am mers la vot din orgoliu. Din orgoliu că părerea mea contează. Am mers la vot pentru că am suficient respect de sine, încât să cred că sunt capabilă să iau o decizie şi să aleg un candidat. Aşa cum mi-am ales liceul, facultatea, momentul în care să am un copil. Cred că am mers la vot pentru că am curajul să-mi asum o decizie luată şi să suport consecinţele în cazul în care se dovedeşte greşită. Şi nu de puţine ori aşa a fost. Dar faptul că am greşit nu m-a demobilizat. Dimpotrivă. 

Am mers şi astăzi la vot. Împreună cu copilul meu. Peste 5 ani îl voi lua din nou, iar peste alţi 5, la fel. Mă aştept ca astfel să crească un om întreg, având sentimentul că părerea lui contează, că este capabil să ia o decizie şi că are curajul să şi-o asume.

Citește și: