Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
15549 vizualizări 21 ian 2012

Domnule Preşedinte, permiteţi să raportez. Mai întâi apar pensionarii. Până-n prânz. Ei vin mai mereu cu sacoşe, nu ştiu ce poartă în ele, poate sunt goale - (am văzut tot mai des asta). Rareori, căte un bătrânel mai ambiţios poartă un steag, de regulă au panglici tricolore sau nici atât. Unii îşi aduc cîte-o coală de hartie, acoperită cu celofan, scrisă pe ambele părţi, alţii au cu ei taloanele de pensie, foarte telegenice....

De fapt, cred că ar fi mai bine să vi-i prezint pe straturi. Cum spuneam: cei care nu lucrează apar, de regulă, primii - pensionarii, şomerii, grupuleţele de gură-cască. Cei care lucrează aici, revoluţionarii de profesie, apar pe rând, mai pe după-masă. După ora 16, încep să vină oamenii cu serviciu - întâi pălmaşii, apoi intelectualii. (Ei pleacă primii, înainte de primul avertisment "Atentie, va rugăm să părăsiţi Piaţa, vom folosi forţa!"). Studenţii vin ultimii. Trebuie să ştiti că există un moment, zilnic cam pe la ora 21, când - aşa diferiţi cum vi i-am descris - încep să semene până la confuzie. (Istoria îi priveşte oricum prin obiectiv superangular). E o imagine care v-ar impresiona până la lacrimi. E şi dovada vie a gloriosului dumneavoastră eşec: oricât v-aţi străduit, n-aţi reuşit să-i dezbinaţi. Nu vă fac o vină că v-aţi străduit. Înţeleg că nu v-aţi priceput altfel.

Câţi sunt? Jandarmii zic că-s 500, OTV zice că-s 3000 spre 5000, televiziunile mogulilor zic "un număr impresionant". Dar dumneavostră vi s-a spus, probabil, că sunt puţini, să nu vă faceţi griji. Şi chiar sunt puţini, statistic vorbind. Dacă am strânge toate pancartele din piaţă şi i-am pune pe cei din Mall-uri să se fotografieze cu ele, atunci da, ar fi o mare masă de oameni.

În primele zile, în afară de "Jos Băsescu!", nu erau prea multe lozinci, aşa că oamenii reşapaseră strigăturile Golaniadei. Acum, în fiecare zi apar lozinci noi. Numai să le treci în revistă îţi ia destul timp (e atât de frig încât, dacă nu ţopăi, trebuie să te mişti continuu). Mie-mi place cel mai mult aia cu "Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi". Dumneavoastră o să vă placă suita "PDL=USL= Mizerie", "PDL şi USL fură prin rotaţie", "PDL şi USL fac parte din Mafie". Ieri mai apăruse una: "Cine-a pus protestu-n drum, ăla n-a fost om nebun". (Există şi un mic producător de bufatorie pentru mitinguri, iar de aseară întreprinzătorii au venit cu covrigi, steguleţe şi mănuşi).

Trebuie să ştiţi că sunt foarte pătrunşi de ce fac. Nu sunt tot timpul chiar aceiaşi, există însă câteva personaje memorabile - Omul din Pervaz (şade sus, în ancadramentul unei ferestre a Universităţii, agită un steag sau două şi afisează nu lozinci, ci mai degrabă cugetări), Piratul, Băiatul din Pâlnie (la statui, în faţa Teatrului Naţional), Tipul cu Mască (e figura dumneavoastră, destul de reuşită). Spre Arhitectură, stă uneori femeia aia îmbrăcată bălţat, o rapsoadă, care recită nişte versuri interminabile, în metru de pluguşor. Fiindcă e hărmălaie mare, nu prea pricep ce zice, am desluşit doar "... nici să mori, nici să trăieşti, nici să pleci din Bucureşti". Din când în cînd, de parcă şi-ar aminti brusc, ţipă: "Vino, Dane, la putere!"...

Nu există lideri. Adică, până acum, cine a avut o portavoce a fost lider pe felia lui de Piaţă - conducea strigăturile. Dacă se va deschide celebrul balcon, vor apărea şi liderii, şi un program, chiar şi un program artistic. Eu cred însă că adevăraţii lideri, pe care protestele îi vor scoate la suprafaţă sunt, deocamdată, pitiţi în reţelele de socializare. Serviciile ce zic?

Cum sunt cei din Piaţă? Nevorbiţi.

Altădată, mulţimea asta ar fi fost o baie tocmai bună ca să plonjati în ea. Vă plăceau mulţimile. Să nu înţelegeţi greşit, nu vreau să zic că le iubeaţi, zic doar că vă plăceau mulţimile, cum unora le plac înălţimile.

Nu vă spun nimic despre ultraşi. Cred doar că v-au dezamăgit, puteau să-şi dea silinţa mai mult. Nu vreau să vorbim nici despre jandarmi, care - atunci când se dezlănţuie - bat cu talent, iar între timp, dar mai ales la ora închiderii, se înjură de morţi cu protestatarii. (În rest, vorbesc prin purtătorii de cuvânt cu grade mari: "Tot ce s-a întâmplat contravine mai mult sau mai puţin prevederilor legale").

Nu ştiu dacă aţi terminat Levantul. (Păcat, era o carte frumoasă). O vreme am crezut că sunteţi ocupat să intraţi în istorie, dar, cînd v-am văzut vorbind prin televizor cu dr. Arafat, am înţeles că aveţi alte urgenţe.

Domnule Preşedinte, aţi ales să tăceţi. Mi se pare o tăcere grăitoare - despre ingratitudinea oamenilor, despre ţara asta care nu vă merită, despre cum nu putem pricepe cât aţi făcut pentru noi, despre cum n-o să treacă multă vreme şi o să vă regretăm.

A început să ningă. "Plouă, ninge, vom învinge!" - o să fie leit-motivul Pieţei. Fireşte că sunt molipsitor de patetici - cum altfel?

Am sentimentul că aţi rămas şi mai singur, Domnule Preşedinte, încolţit de propriile feţe reflectate în toate oglinzile Palatului, şi, dacă n-aţi avut prevederea să-i tăiaţi aripile, îşi va lua zborul până şi cucuveaua.

Citește și: