Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2420 vizualizări 24 feb 2018

Nu e chiar o supriză că Donald J. Trump, care s-a promovat singur drept cel mai pro-israelian preşedinte american, a decis să devanseze cu peste un an de zile data deschiderii ambasadei Statelor Unite la Ierusalim. Amicul său, Benjamin Netanyahu, aflat pe toboganul carierei sale politice, va putea să taie panglica pe 14 mai, când Israelul va sărbători 70 de ani de statalitate.

Premierul s-a şi grăbit să declare: “Decizia Preşedintelui Trump de a muta ambasada Statelor Unite la Ierusalim cu prilejul Zilei Independenţei urmează declaraţia sa istorică din decembrie privind recunoaşterea Ierusalimului drept capitală a Israelulului. Această decizie va transforma cea de-a 70-aniversare a Independenţei într-o sărbătoare şi mai mare. Mulţumesc, preşedinte Trump, pentru leadership-ul şi prietenia dumneavoastră!”.  
Nu atât Netanyahu a presat pentru acest demers – încercase ceva în urmă cu câteva săptămâni, însă între timp s-au rostogolit peste el dosarele de corupţie – Cazul 1000, Cazul 2000, Cazul 4000 – despre care credea că vor mai sta multă vreme la dospit.

Cel care, ca de obicei, l-a impulsionat pe Donald J. Trump a fost marele său sponsor, al său în campania prezidenţială şi al Republicanilor, magnatul cazinourilor din Las Vegas, Sheldon Adelson. Mai mult, Adelson s-a oferit să sponsorizeze construirea unei noi ambasade (din 14 mai, va funcţiona, deocamdată în spaţiile consulatului). N-a precizat cât e dispus să ofere din cele aproximativ 500 de milioane de dolari cât va costa viitorul sediul (bună parte a cheltuielilor fiind cheltuieli de securitate). N-a primit încă un răspuns din partea Departamentului de Stat, ai cărui jurişti studiază încă legalitatea unei astfel de donaţii (între timp şi entuziaştii necondiţionaţi ai Israelului, evangheliştii vicepreşedintelui Pence, şi-au arătat disponibilitatea de a contribui financiar la construcţie). A primit însă un răspuns indirect de la un apropiat al său, Mort Klein, preşedintele unei organizaţii sioniste din America: “Acesta e un proiect guvernamental. Nu mi-aş dori să spună cetăţenii că a fost ridicat cu bani evreieşti”.

Un alt personaj care a făcut un lobby patetic pentru devansarea datei e ambasadorul Statelor Unite în Israel, fostul avocat al lui Trump, David Friedman. Gafele sale diplomatice şi atitudinile sale afişat părtinitoare sunt cunoscute şi nu mai insist. Amintesc doar că, în august anul trecut, a făcut o sărbătoare din faptul că unul dintre cei cinci copii ai săi, fiica Talia, a emigrat în Israel unde a obţinut cetăţenie. De altfel, şi celălalt avocat pe care Trump l-a făcut peste noapte diplomat, ba chiar trimis special în Orientul Mijlociu, Jason Greenblatt, e un ortodox fervent, ai cărui tripleţi (din şase copii) urmează un curs de studii iudaice anul acesta în Israel. E evident că nici unul nici celălalt nu se bucură de nici un dram de credibilitate în faţa palestinienilor.

Preşedintele Trump nu avea nici un rost să mai amâne, prudent, deschiderea ambasadei până la sfârşitul lui 2019. Palestinienii din Cisiordania şi Gaza au protestat, cum era de aşteptat. I-au susţinut doar turcii, cum de asemenea era de aşteptat. Ministrul de Externe, Mevlüt Çavuşoğlu, a avertizat că graba de a deschide ambasada e încă un pas, “extrem de îngrijorător”,  spre “deteriorarea condiţiilor de pace”.

Ironia face ca, la sfârşitul acestei săptămâni, ambasadorul american la Naţiunile Unite, vocala doamnă Haley, să fi declarat, la o intrunire cu studenţii unei facultăţi de ştiinţe politice din Chicago, că Planul de Pace Trump pentru Orientul Mijlociu e ca şi redactat.
Nu mai trebuie pus pe hârtie. Un astfel de “plan” se implementează deja cu succes, dovadă tăcerea statelor arabe din zonă, încă şi mai grea ca pe 6 decembrie.                 

Caricatura: Marian Kamensky / Austria

Citește și: