Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1794 vizualizări 29 mar 2019

Întrucât tocmai am scris despre recentul gest electoral – declaraţia de susţinere a candidaţilor PSD pentru Europa - al unor lideri de partide mici, pe care, personal, l-am perceput ca având tentă sinucigaş-politică (mai ales în cazul PNŢCD), aş vrea să aduc în discuţie, comparativ, reacţiile imediate ale câtorva personalităţi ale formaţiunii în discuţie, în contrapondere cu reacţia extrem de târzie a altor astfel de simboluri de partid.

Vorbind despre acţiunea liderului PNŢCD, Aurelian Pavelescu – cel puţin surprinzătoare -, de susţinere necondiţionată a „listei candidaţilor PSD” la PE (în condiţiile în care nimic nu i-ar fi îndreptăţit pe social-democraţi, în consecinţa relaţionării istorice, post revoluţionare, cu partidul lui Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Ion Diaconescu şi ceilalţi), trebuie spus că, imediat, aceasta a născut reacţii vehemente, chiar dure, din partea figurilor reprezentative ale partidului.

Situaţie cu atât mai neaşteptată, cu cât PNŢCD, aflat într-un profund con de umbră (ca să folosesc un eufemism), dacă nu chiar în debaraua istoriei, şi-ar fi putut continua letargica stare şi într-o astfel de situaţie.

Şi totuşi, au apărut reacţii, la doar câteva ore de la eveniment.

Printr-un comunicat de presă, semnat de una dintre surorile Seniorului Coposu, precum şi de alţi foşti colaboratori ai acestuia, Fundaţia Corneliu Coposu anunţă că a luat act „cu stupoare şi cu indignare” de unele declaraţii conform cărora PNŢCD ar fi semnat un protocol de colaborare cu PSD. Un partid care „pentru noi este, şi a fost tot timpul, continuatorul ideologic al PCR, chiar dacă a fost silit de istorie să se manifeste într-un sistem democratic, şi în orice caz continuatorul FSN, partidul-stat care a ajuns în 1990 la conducerea României printr-o cascadă de manipulări, îndreptate inclusiv şi în special împotriva PNŢCD şi a liderului său, Corneliu Coposu, despre care votanţii FSN au fost convinşi că mânca icre negre cu polonicul la Paris în anii în care, în realitate, se afla în închisoare pentru delictul de opinie, apoi în domiciliu forţat în pustietatea Bărăganului, apoi urmărit de Securitate pas cu pas, fără a ieşi vreodată din ţară înainte de 1990”.

Semnatarii mai precizează, în încheiere, că indiferent cum a reuşit „un impostor” - Aurelian Pavelescu, n.a. - să pună mâna pe conducerea partidului, „el nu reprezintă spiritul creştin-democrat, şi nici pe naţional-ţărăniştii din istorie. (…) Aşa-zisul protocol anunţat azi este lovit de nulitate în faţa istoriei, care nu va reţine numele celui care l-a semnat nici măcar la capitolul Curiozităţi”.

Şi Alin Popa, preşedintele organizaţiei judeţene Alba, atacă demersul lui Pavelescu, de ieri: „Negociem orice, dar nu negociem principii - aşa cum spunea Corneliu Coposu. Creştin-democraţia nu poate face alianţe pentru alegeri cu social-democraţia care la noi este un socialism cu tente sud-americane”.

Sigur că am fost surprins de promptitudinea cu care figuri reprezentative ale PNŢCD au reacţionat, încercând astfel să apere ce a mai rămas – în primul rând din spiritul creştin-democraţiei româneşti, ataşată, după 1989, figurii remarcabile a lui Corneliu Coposu – dintr-un partid aproape apus.

La fel de surprins am fost, pe de altă parte, şi de reacţia, extrem de târzie de această dată, a fostul lider social-democrat Adrian Năstase, vizavi de modul în care conducerea din Kiseleff a întocmit lista cu candidaţii pentru europarlamentare: „Nu cred că este normal ca în aceste alegeri să nu participe Ioan Mircea Paşcu, un vicepreşedinte al Parlamentului European. Eu cred că era necesar ca el să participe. Sigur, eu sunt în afară, comentez din când în când, nu înţeleg multe din lucrurile care se întâmplă, dar m-aş bucura ca PSD să demonstreze că are o strategie câştigătoare”.

Da. Exact asta remarcam aici, într-un comentariu mai vechi. Nici Adrian Năstase, nici Ion Iliescu, până la urmă, aproape niciuna dintre figurile importante ale PSD (mai puţin Ioan Rus), nu a avut curajul, forţa morală – ba, chiar o anume notă de sensibilitate faţă cu istoria trecută -, de a-i trage de mânecă pe liderii la zi ai partidului, informându-i că arbitrarul în numirea oamenilor pe funcţii conduce, iată, la apariţia unor gafeuri politici de top internaţional, gen Viorica Dăncilă, Orlando Teodorovici, Darius Vâlcov, Gabriel Leş, Daniel Breaz…

În asta se află, până la urmă, esenţa continuităţii şi rezistenţei fiecărui organism: în activarea, imediată, a anticorpilor.

Sigur, doar dacă organismele mai posedă aşa ceva, în scopul izolării intruşilor.

Citește și: