Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
39439 vizualizări 31 iul 2012

Preşedintele Masăverde, plagiatorul Ponta, fanfaronul Antonescu. Pentru primii doi am explicat suficient de ce îi numesc aşa. Sunt dator s-o fac şi pentru Crin Antonescu.

L-am votat pe Crin Antonescu în 2009. Mi-au plăcut capacitatea de a-l contra pe mârlanul Băsescu în bătălia verbală unu la unu, chibzuinţa de a propune ca alternativă la conducerea dictatorială a lui Băsescu o soluţie de putere colectivă, bazată pe Klaus Johannis ca premier, fermitatea cu care şi-a respectat angajamentul faţă de parteneri în turul doi, deşi ar fi putut să joace la două capete.

Acum, C. Antonescu a ţinut parcă să demonstreze că poate fi  şi exact pe dos. Încă de la începutul bătăliei pentru suspendarea lui Băsescu, el a plusat în mod bombastic şi egoist, aruncând pe masă nici mai mult, nici mai puţin decât plecarea  din politică (!) dacă Băsescu nu va fi demis,  fără alte precizări. Deci, nu a vrut să ţină seama de situaţia, cât se poate de probabilă,  ca T. Băsescu să aibă un număr covârşitor de voturi împotriva sa, dar să nu poată fi demis din cauza cvorumului – ceea ce s-a şi întâmplat. Adică, nu i-a păsat de o USL care are nevoie de el pentru alegerile din noiembrie, de liberalii care l-au ales preşedinte al partidului, şi, cel mai grav, de, iată,  7,4 milioane de oameni care au votat demiterea lui Băsescu şi care au nevoie să fie reprezentaţi în continuare în lupta lor cu preşedintele Masăverde.

Iar acea strigare „blind”, oarbă, ceea ce înseamnă la poker să vorbeşti fără să te uiţi la cărţile pe care le ai în mână, sfidându-ţi adversarii (habar n-am dacă Crin Antonescu joacă poker),  venită parcă din serialul Nemuritorul , „Nu poate rămâne decât unul, ori tu, ori eu!”,   când boicotul murdar era declanşat de Băsescu şi PDL, şi (exact în această clipă, se anunţă la tv demisia lui Patapievici, imediat după ce CCR a hotărât că ICR rămâne în subordinea Senatului şi nu a Preşedinţiei. Gestul nu face decât să confirme statutul de propagandist politic de joasă speţă pe care şi l-a asumat acest intelectual) şansele de invalidare a referendumului  creşteau exponenţial, nu poate fi numită  altfel decât iresponsabilitate arogantă.

Şi o imensă eroare: T. Băsescu, o pată ruşinoasă în istoria României, va ieşi oricum din scenă în maximum doi ani, e absurd să sari în gol de gât cu o tristă amintire în devenire. Pare că impresionanta capacitate oratorică a lui Crin Antonescu pur şi simplu l-a luat târâş.

Dacă Antonescu va pleca din politică, aşa cum a promis,  onoarea lui e reperată,  dar USL, PNL şi milioane de români pierd un politician de nivel înalt care i-ar fi putut reprezenta.

Dacă va reveni, într-un fel sau altul,  asupra cuvântului pe care nu l-a obligat nimeni să şi-l dea, atunci nimic nu e pierdut în afară de onoare.

PS

Teoretic, Curtea Constituţională poate să ia în calcul boicotul organizat la scenă deschisă de Băsescu şi PDL. Spiritul hotărârii CCR de a impune un cvorum pentru validarea referendumului este ca preşedintele să nu poată fi demis de puţini oameni veniţi la vot, ci de cât mai mulţi. Or, boicotul a lucrat deliberat (vezi declaraţia batjocoritoare a lui Băsescu „Am schimbat strategia de campanie pe 24 iulie, când a intrat în vigoare hotărârea CCR privind cvorumul”) exact împotriva acestui spirit, micşorând numărul celor prezenţi la vot. Ca instanţă supremă,  Curtea Constituţională poate fi izvor de drept şi poate să nu decidă invalidarea referendumului,  creând astfel un precedent juridic pentru viitor.

Nici de această posibilitate n-a vrut sau n-a ştiut să ţină seama Crin Antonescu...

Citește și: