Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2207 vizualizări 10 ian 2018

Eu nu cred că există cineva în „statul nostru poliţienesc”, care să nu fi înţeles deja că, din scandalul iscat, o parte e pedofilie şi de patru ori mai mult politichie.

Bine, dacă mă întrebi pe mine, eu zic că întâmplarea e despre încă o săptămână de negocieri, nu despre ceva definitiv şi irevocabil. Despescu/conducerea Poliţiei e moneda pe care premierul o dă la schimb, dacă restul lumii se face mai puţin chineză, în zilele care vor urma, vizavi de propunerea sa de restructurare a guvernului.

De fapt, ce vrea Tudose?! Să scape de Dan, de Pop, de Mişa, şi de ăsta nou, de la Ape şi Păduri, ca să-i mai ia lui Dragnea din puteri. Şi, pe urmă, îl aduce pe Ciolacu la Interne, care o să schimbe toată conducerea Poliţiei Române, la foc automat.

Apoi, războiul ăsta plecat de la lifta de agent a fost tras în politic, mai întâi, de d-na Dan.

E limpede că neomul a fost „acoperit” de poliţiştii de la „18” şi de „camarazii” de la Rutieră, după mizeria din 2015, de groază şi ruşine, dar de aici şi până la a-i cere demisia şefului de la „Omoruri”, la un loc cu şeful Poliţiei, e cale lungă.

Păi, dacă vrei să anunţi, simbolic, că ai asumat greşelile Poliţiei, la zi, cum am văzut eu că se mai întâmplă pe afară, îl destitui, dumneata, în calitate de ministru de resort, pe şeful Poliţiei, după care – sau concomitent – îţi prezinţi demisia din aceleaşi motive: din cauză de onoare.

Întrucât, nu se face vinovat şeful-şefilor poliţiştilor de modul de testare psihologică a subordonaţilor, cum nu se face vinovat, în mod direct, nici ministrul de Interne.

Demisia e doar modalitatea de a transmite cetăţenilor că, după un atare şoc, e necesară o schimbare, iar aceasta trebuie să înceapă chiar de sus.

O fi, uneori, prea mult, dar asta e.

În rest, refuzul premierului de a-l demite pe Despescu, mai mult, de a-i acorda credit şi de a-l felicita, în condiţiile în care lumea cere „moarte pedofilului” şi alungarea şefilor lui, este un risc politic pe care, de vreme ce Tudose şi l-a asumat, înseamnă că merită.

De acum, nu cred că ministrul de Interne, în funcţie, mai poate avea vreun fel de autoritate în faţa trupei, odată umilit de Tudose.

Dar, ştim, desigur, că Dan nu e decât o victimă colaterală în războiul premierului cu Dragnea. Un alt pion pierdut, indiferent de insistenţa cu care şeful PSD îi cere să rămână-n post, în pătrăţica lui.

Mutarea lui Tudose dovedeşte că lucrurile, în partid, stau chiar mai rău decât au crezut cei mai optimişti susţinători ai liderului: fie premierul se „găseşte” foarte puternic, fie a lansat o provocare cu urmări grave şi premeditate: dacă Dragnea tace, înseamnă că Tudose a câştigat. Dacă reacţionează, va fi război, până la capăt - pe viaţă şi pe moarte.

Încă un premier demis – să zicem - nu va fi eşecul lui, ci ruperea partidului.

Citește și: