Cristian ANDREI
Cristian ANDREI
7333 vizualizări 22 apr 2015

V-aţi uitat la Victor Ponta în ultimele zile? Parcă au trecut ani de la votul din 16 noiembrie, nu doar cinci luni. A mimat o perioadă umilinţa, faptul că a înţeles ceva din alegeri, dar pe  fond nu s-a schimbat nimic. A fost un cameleon pentru ca valul care l-a rejectat la prezidenţiale să treacă.

Tupeul i s-a revitalizat, ego-ul său nu mai are limite, este primadona care te priveşte de sus cu aroganţa specifică lui Adrian Năstase. Jigneşte jurnaliştii după bunul său plac, nu respectă legea, dă ordonanţe de urgenţă pe care le atacă tot el, duce Parlamentul în ridicol prin cazul prietenului Şova, uită că este deputat când este întrebat despre pensiile speciale ale parlamentarilor.

Votul din 16 noiembrie a arătat că cetăţenii ştiu că Ponta nu este credibil, dar nu în fiecare zi este 16 noiembrie ca peste şase milioane de oameni să iasă din casă să-i spună stop lui Ponta. Cetăţenii au alte treburi, nu se pot uita în fiecare zi ce minciună a mai spus Ponta. Iar premierul ştie şi asta. Oricât de incorect este comportamentul său, cât timp nu este sancţionat, el merge mai departe.

La conferinţe, Victor Ponta fuge constant de orice întrebare incomodă, de orice temă care îl deranjează. Acceptă doar întrebările servite, intră în direct doar la televiziunile de casă. Şi continuă să mintă nonşalant pentru că puţini îi spun ”stop, nu este aşa”.

Să recapitulăm câteva episoade din ultimele trei zile cu Ponta.

În ianuarie 2012, înaintea mitingurilor din Piaţa Universităţii, Victor Ponta anunţa că va da în judecată guvernul Boc pentru că nu respectă legea şi nu organizează alegeri parţiale. Caz flagrant de încălcare a legii şi că niciun premier nu ar trebui să facă asta într-o ţară democratică. Ştiţi cine a fost primul premier care a încălcat legea, fix în acelaşi fel? Victor Ponta. A devenit Boc II, cel pe care îl contesta, dar acum spune că e opinia jurnaliştilor că trebuie să organizeze alegeri. E amnezic, uită ce spunea chiar el în 2012, chiar şi când i se citeşte. Iar de la Palatul Cotroceni nu se aude nicio întrebare de genul: ”domnule Ponta, de ce nu organizaţi alegeri?”. Votul nu e o lozincă nici în afara graniţelor, dar nici în ţară. Măcar pentru municipiul Sibiu, unde Klaus Iohannis nu mai este primar de patru luni, se putea interesa domnul preşedinte de ce nu s-au organizat alegeri. Dar la Cotroceni este linişte, încălcarea legii este trecută se pare cu vederea, deşi recent au fost consultări despre reforma electorală.

”Nu sunt deputat”, spune fără să respire premierul când este întrebat de proiectul privind pensiile speciale ale parlamentarilor. Jenant să auzi lângă tine un om care îşi neagă propria funcţie, doar pentru a evita să răspundă la o întrebare. Dar ştiţi ce spunea acelaşi personaj în urmă cu doar patru luni, în luna decembrie. Posta pe site-ul său o mare poză că nu susţine pensiile speciale ale parlamentarilor. Acum, uită că este deputat, s-a reactivat dedublarea sa devenită celebră după cazul Roşia Montana. Atunci trecuse doar o lună de la alegeri, acum a sărbătorit şi Învierea tot la Victoria.

După ce şi-a pus o marionetă ca Avocat al Poporului, Ponta duce totul în penibil când anunţă că îşi va contesta propria Ordonanţă de Urgenţă. Este o premieră, dar cine sancţionează un astfel de comportament? Orice e posibil, fuga lui Ponta de responsabilitate este totală. Trei lovituri într-o singură conferinţă de presă. Cine are răbdare să le pună cap la cap, să analizeze?

Dar ce face în schimb premierul? Atacă presa, jigneşte reporterii. În loc să răspundă unor întrebări pertinente, el preferă, după modelul Traian Băsescu, să contraatace. Nu răspunde la întrebare, ci te atacă la patron. Te face evazionist, băsist, acoperit. La fel şi postacii lui şi chelnerii de la televiziunile-trompetă. Dacă îi pui o întrebare incomodă, ceva este în neregulă cu tine? De ce nu îl lauzi, cum fac ceilalţi? De ce nu îi pui întrebările comode, calde, pentru ca el să arate naţiunii ce bine îi face că este prim-ministru?

S-a discutat în ultimele zile şi despre telenovela Tăriceanu-Şova din Parlament şi încuviinţarea arestării preventive. Dar în fond, de unde această problemă? Cine este Şova, dacă nu prietenul lui Ponta? De unde atâta îndârjire în Senat pentru un senator, dacă acesta nu era direct conectat la afaceri împreună cu premierul? Cu tunurile pe Tăriceanu, lumea a scăpat din vedere că PSD-ul lui Ponta a fost cel care a făcut jocurile murdare şi a blocat solicitarea DNA.

Au trecut doar trei zile după Sărbătorile de Paşte. În acestea, Ponta a arătat că poate face orice, de la nerespectarea legii, la atacarea jurnaliştilor. Opoziţia e inactivă, preşedintele nu se ceartă cu premierul pe asemenea teme. Vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat dacă Ponta ajungea preşedinte? Cine mai avea curajul să-i spună: ”stop, e prea mult”? Vedeţi vreo ambasadă, vreun apărător al statului de drept, vreun preşedinte care să îi ceară lui Ponta condiţia minină: să respecte legea? Aceasta este reînvierea politică a lui Ponta. Pentru cât timp? Până la un nou 16 noiembrie. Între timp se pregăteşte festiv pentru celebrarea a trei ani de la preluarea guvernării.

Citește și: