6 vizualizări 18 feb 2008

Declararea unilaterală a independenţei Kosovo este un act ilegal – poziţia exprimată de România este corectă. Nici România însă, şi nici celelalte state europene care împărtăşesc această poziţie nu vorbesc despre atitudinea unei părţi a Westului în frunte cu SUA – e de înţeles, pentru că e o atitudine imorală. Sau mai degrabă amorală. Ceea ce reprezintă, după părerea mea, un pericol mai important decât agitaţiile separatiste care au cuprins acum Ţara Bascilor, Osetia sau Abhazia.

 Încă o dată, SUA transmit Europei şi noilor democraţii din Est că principiile convieţui­rii internaţionale sunt valabile în orice situaţie, cu excepţia situaţiilor în care nu mai sunt, pentru că aşa vrea America. Înainte de a fi un mare producător de tehnologii pentru întreaga lume, SUA erau considerate odinioară furnizoare de dreptate, de ordine, de moralitate în regim de libertate şi respect faţă de orice fiinţă umană şi orice naţiune. După 1989, Washingtonul, considerându-se centrul unic de superputere mondială, şi-a autodistrus de la an la an această imagine creând precedente pentru ce se întâmplă acum cu Kosovo.

După războiul de bun plac din Irak, n-are de ce să ne mire nu recunoaşterea, ci sprijinul făţiş al SUA pentru independenţa provinciei sârbeşti numită Kosovo. Cheremul Washingtonului zice de data asta că o enclavă în inima Europei, nestructurată, bântuită de un şomaj enorm şi de crimă organizată, placă turnantă pentru terorismul islamic, o zonă care are nevoie de ani mulţi de investiţii şi infuzii de democraţie pentru a se civiliza, nu de o independenţă heirupistă, e totuşi utilă, deoarece se înfige în coasta Serbiei, adică a Rusiei lui Putin care vrea din nou statutul de cealaltă superputere mondială.

Este genul de strategie care a dus în anii ’80 la sprijinul american pentru mujahedinii din Afganistan, luptători de gherilă împotriva sovieticilor. Rezultatul s-a numit, peste un deceniu, Osama bin Laden. SUA îşi închipuie doar că pot controla pe termen mediu ce se întâmplă în Kosovo. Îşi închipuie că pot ţine sub presiune majorităţi din Balcani prin intermediul minorităţilor, aşa cum fac la ele acasă prin discriminare pozitivă. Să sperăm că nu vor da naştere astfel unui alt monstru.

Nu se poate face nici o analogie între Kosovo şi Harghita-Covasna. Nu se creează astfel un precedent – am auzit ieri de nenumărate ori aceste fraze. E adevărat, în Harghita-Covasna nu au avut loc războaiele interetnice care au sfâşiat Kosovo. România nu a avut, din fericire, un Miloşevici. Situaţia maghiarilor din HarCov nu se compară cu cea a kosovarilor. Ceea ce nu înseamnă însă că dacă la Washington se va decide, pe bază de cine ştie ce alt tripotaj politic cinic, faptul că HarCov ar fi bine să fie o ţară, atunci s-ar putea să avem şi analogie, şi precedent.

Asta nu legitimează însă inflamările naţionaliste. UDMR ca partid parlamentar are dreptul democratic să exprime o opinie. Poziţia României e dată însă de ceea ce declară preşedintele Băsescu şi primul ministru Tăriceanu. Ar fi o greşeală eliminarea din Guvern a miniştrilor udemerişti doar pentru declaraţiile politice ale partidului – dacă ei consideră că trebuie să se retragă, e decizia lor. Apelul preşedintelui Băsescu la calm mi se pare binevenit. Cu condiţia să fie dublat tot timpul de luciditate.

Citește și: