24 vizualizări 24 iun 2010

Dacă presa românească nu ar fi avut atâtea slăbiciuni, Puterea ar fi urât-o, dar ar fi respectat-o şi nu ar fi îndrăznit să atenteze la libertatea ei, aşa cum a făcut-o, definind-o ca "vulnerabilitate" sau risc potenţial pentru stat, în Strategia Naţională de Apărare. Preşedintele Traian Băsescu i-a exploatat însă fisurile vizibile şi i-a pus în lumină mucegaiul spre a-şi justifica intenţiile antidemocratice şi a lărgi cercul responsabililor de declinul naţional. În lungii ani de dragoste şi război cu "mogulii" de presă, a descoperit ce bubă trebuie să apese, pentru a arăta, rânjind, că e bolnav tot obrazul. Iar de data asta, n-a fost nici măcar nevoie să se uite cu atenţie: în timp ce documentul strategic era dezbătut pe toate părţile, un ziarist multimilionar era arestat pentru şantaj, iar un altul, dedat aceluiaşi nărav, ţinea lecţii de morală, la televizor.

În două decenii de existenţă liberă, presa a lăsat să crească şi să iasă în faţă câteva specimene indecente, care, acum, o fac vulnerabilă. Sunt jurnalişti care şi-au folosit poziţiile editoriale, puterea şi influenţa dobândite prin ziar sau postul de televiziune pentru a-şi dezvolta, în paralel, afaceri ori pentru a obţine bani şi alte foloase prin ameninţare, constrângere, campanii plătite şi altele. Ei au fost intimi ai regimurilor politice de stânga şi de dreapta. Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac nu puteau ajunge în "liga mare" fără binecuvântarea politicienilor pe care i-au servit, fie că s-au numit Traian Băsescu sau Adrian Năstase, nici Melania Mandas Vergu să obţină, dintr-un foc, un contract de 4 milioane de euro de la stat, ori Dan Diaconescu să sară din garsonieră în vile, iahturi şi avioane personale. Când "ai lor" au pierdut alegerile ori ei înşişi, dintr-un motiv sau altul, au căzut în dizgraţie, au fost daţi în vileag, oprobiul răsfrângându-se asupra întregii bresle, care n-ar fi mai bună decât cea a politicienilor.

Presa îşi merită această generalizare nedreaptă (marea masă a ziariştilor muncesc cinstit, pe salarii mici), fiindcă - şi aceasta este o mare slăbiciune a sa - nu a luat din timp şi definitiv măsuri de dezinsecţie. Sigur, Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac au fost excluşi din organizaţiile profesionale, dar sunt invitaţi ai televiziunilor, ca ziarişti şi analişti, ceea ce echivalează cu o reabilitare. Uitându-mă la Realitatea TV, nici nu ştiu a cui apariţie este mai greu de suportat: a vorbetelui închistat la minte, consilierul prezidenţial Iulian Fota, sau a monumentelor nedeontologice, foştii mei colegi. Deşi par să aibă idei diferite, dacă i-ai închide pe toţi trei într-o cameră, s-ar înţelege perfect.

Indulgenţei faţă de propriile-i specimene corupte îi corespunde, în plan editorial, toleranţa faţă de tabloidizarea accelerată. Campanii populiste, montaje lacrimogene, scandaluri conjugale, păruieli în direct, informaţii superficiale, lipsă de cultură, agramatism - toate se găsesc în surplus în mass-media de astăzi. Ea răspunde, astfel, unui numeros public amator de emoţii, de senzaţii tari, prea leneş sau prea grăbit pentru a digera reportaje, anchete, analize. Presa de calitate abia mai supravieţuieşte şi chiar şi ea trebuie, din când în când, să-i dea tainul publicului-gunoier. Este vulnerabilă economic - cine mai dă, azi, bani pe ziare, chiar dacă nu are internet să le citească gratis?! - iar recesiunea tinde s-o omoare de tot. Trăieşte propria-i criză morală şi financiară, cea mai gravă din 1989 încoace, suprapusă celei generale, din care habar nu are cum sau dacă va ieşi. Spre deosebire de lumea politică, presa nu are capacitatea de a se autoregenera rapid: ziarele mai mor şi pentru totdeauna. Cu gustul său pentru sânge, preşedintele Băsescu a simţit că acesta este momentul s-o atace, fiindcă, acum, se clatină mai tare. Putea să stea liniştit. Fiindcă nicio "campanie la comandă" prin presă nu va bate la efect şi audienţă glorioasa campanie a guvernului său.

Citește și: