10 vizualizări 21 mai 2007

Ce s-ar fi întâmplat dacă dl. Băsescu nu s-ar fi mulţumit să-i smulgă telefonul jurnalistei Andreea Pană şi îi mai trăgea şi o smetie peste ochi? Dacă această faptă de arme a preşedintelui ar fi fost cunoscută la timp, procentajul de 75% de la referendum se ducea probabil la peste 80%, în urletele de bucurie ale „poporului lui Băsescu” – bine i-a făcut, fir-ar mă-sa a dracului de vacă!

Orice ar face Băsescu realesul în clipa de faţă, susţinătorii săi aprobă în delir. Legea, bunul simţ, minima decenţă nu mai contează, dacă au contat vreodată în ţara asta.

Dl. preşedinte a comis o agresiune fizică în toată regula asupra jurnalistei, în urma căreia s-ar fi putut întâmpla orice, de pildă să se ferească, speriată, şi să cadă, lovindu-se grav. În acelaşi timp, dl. Băsescu este autorul unei tâlhării în plină zi: deposedarea unei persoane de un bun prin violenţă, într-un loc public, penalizabilă cu închisoare de la 5 la 20 de ani. Unii au afirmat că astfel dl. preşedinte intră în tagma ciorditorilor de telefoane. Fals. Un ciorditor de telefoane riscă să fie prins de poliţie şi să sufere consecinţele. Dl. preşedinte reales nu riscă nimic. De aceea a reacţionat cu un miserupism suveran când jurnalista i-a atras atenţia că poate face plângere la Poliţie: „Hai să te vedem!” – adică ia încearcă, poate şi pun să te-aresteze, dacă mai faci multă gălăgie. Apoi, dl. Băsescu a mai săvârşit un delict penal: sechestrare de bunuri fără drept vreme de câteva ore.

„Ţiganca asta împuţită!” Fireşte că etnia rromă se poate simţi jignită de o asemenea expresie. Stafful lui Băsescu ştie foarte bine că preşedintele îşi poate pune în cap puternice organisme internaţionale sub acuzaţia de rasism; de aceea a emanat aşa-zisa „scuză”, în care se regretă faptul că insulta a ajuns la cunoştinţa publicului, nu insulta în sine. Acuza de interceptare a unei convorbiri private, adresată jurnaliştilor Antenei 1, e absurdă: telefonul străin, pornit pe înregistrare, a fost introdus în spaţiul său privat de însuşi preşedintele Băsescu, nimeni nu l-a „microfonat”.

Şi se foloseşte cuvântul sincer, – „scuze sincere“ –, care m-a făcut să râd sec. Apoi, femeile din această ţară, care, în majoritate, au votat pentru dl. preşedinte, ar putea, dacă au puţină demnitate, să se simtă obiect de batjocură din cauza apelativului „păsărică” cu care s-a adresat preşedintele jurnalistei.

Dar, dincolo de rromi sau femei, dispreţul şi ura concentrate ale d-lui preşedinte Băsescu se îndreaptă împotriva presei. Insulta şi agresiunea fizică nici măcar nu s-au produs asupra unei mogule, ci împotriva unei simple jurnaliste care, punându-i întrebări preşedintelui, într-un spaţiu public, despre referendum, nu despre viaţa lui intimă, încerca să-şi câştige pâinea, aşa cum observa soţia preşedintelui, d-na Maria Băsescu. Tot d-na Băsescu îi atrăgea atenţia că „Asta va fi ştirea...”, iar d-lui preşedinte puţin îi păsa de presă: „Să fie...”. Personal, preşedintele, aşa cum s-a văzut la Realitatea TV, a refuzat să-şi ceară scuze, după ce a trimis un buchet de plante „cu respect, doamnei” Andreea Pană...

Acesta este cel care promitea sâmbătă seara că va fi preşedintele tuturor românilor – mai puţin „păsăricile”, „ţiganii împuţiţi” şi jurnaliştii. Spuneam în editorialul din dimineaţa referendumului că va veni un Băsescu reloaded într-o versiune şi mai virulentă. Credeam însă că va aştepta măcar până luni – m-am înşelat. Unii m-au întrebat dacă regret că am votat nu. Nicidecum. Mi-am exprimat motivaţia acestui vot: fenomenul Băsescu trebuie consumat, trebuie să fim băgaţi cu botul în dejecţiile lui până la capăt.

Citește și: