Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
14400 vizualizări 3 feb 2015

- Cucuriiiiiiiguuuuu!

- Serviciul Român de Informaţii! Cine e la telefon?

- Cum cine? Cu-cu- ri-gu! Ştiţi dumneavoastră.

- Cu cine doriţi să vorbiţi?

- Cu… Ştiţi dumneavoastră cu cine.

- Nu se poate. E ocupat. Îşi pune întrebări.

- Rugaţi-l să facă o pauză. Nu pot sta mult la telefon, că se dă stingerea.

- Aşteptaţi o clipă. (În telefon se aude Oda Bucuriei)

- ”Toţi pe lume fraţi noi sunteeeeem”

- Îmi pare rău, nu se poate.

*

- Cucurigu!

- Tot dumneavoastră?

- Eu. Se poate cu…?

- Îmi pare rău, nu se poate. Tocmai îşi analizează răspunsurile.

- Rugaţi-l, totuşi, fiindcă nu pot să stau. Scriu un roman de introspecţie – ”Punguţa cu doi bani. Adevărul din spatele poveştii”.

- Aşteptaţi o clipă. (În telefon răsună maneaua ”Azi e nouă, mâine-i zece…”)

- ”Creasta mea, pârnaia treeeece”… 

- Îmi pare rău, nu se poate.

*

- Cucuriiiiigu!

- Da, domnule, v-am recunoscut.

- Pot vorbi acum cu...?

- Nu se poate, tocmai îşi pune concluziile.

- Vă rog din suflet, sunt aşteptat în bibliotecă. Ţin un curs de bune practici în prelevarea şpăgii.

- O clipă. (În telefon, Lidia Buble feat. Adrian Sînă: ”Poate nu mă crezi când spun că/ S-ar putea să nu-mi ajungă/ Un miliard...”)

- „Noi gândim laaaaaa fel”...

- Îmi pare rău, nu se poate.

*

- Cucu!

- Terminaţi cu gluma, domnule Cocoş! Suntem ascultaţi.

- Nu e SRI-ul?

- Ba da, dar Şefu’ s-a găsit nevinovat şi acu’ ne suspectează pe toţi…

Citește și: