Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
134 vizualizări 23 nov 2010

Superşefii Internelor, Fătuloiu şi Tobă, sunt în fine mătrăşiţi, inspectorului sensibil Şoric, amicul lăcrămos al interlopilor, i se dă în schimb posibilitatea să-şi ceară eroic eliberarea din funcţie. Faptul descrie perfect gradul de disoluţie a autorităţii la care s-a ajuns în Ministerul de Interne şi nu numai.

Disoluţie a autorităţii înseamnă: subalternii îşi dispreţuiesc şefii, pentru că ştiu cu ce se ocupă de fapt, şefii încearcă să se menţină în scaun nu prin măsuri necesare luate în instituţie, ci prin servirea regimului politic aflat la putere, structurile de poliţie din teritoriu "colaborează" mai degrabă cu clanurile interlope locale decât cu autoritatea centrală, şoricul e mai gros decât toba, cetăţenii privesc îngroziţi şi scârbiţi acest spectacol şi nu mai dau doi bani pe autoritatea Poliţiei şi pe capacitatea ei de a-i proteja.

Faza autoimună a bolii de disoluţie - anticorpii distrug organele interne în loc să lupte cu microbii - face ca Internele să se mănânce pe dinăuntru, Justiţia să se războiască cu judecătorii şi viceversa, Parlamentul să fie rupt în două, Guvernul să atace toate categoriile sociale, Preşedinţia să se încaiere cu toată lumea. Toţi politicienii care fac vorbire despre situaţia de la Interne au grijă să precizeze că nu e vorba de toată instituţia, ci doar de nişte "uscături". Niciunul nu-şi asumă o constatare simplă: întreg Ministerul de Interne e putred şi putrezirea a început cu ani în urmă.

Dictatura comunistă a asigurat o formă de autoritate nedemocratică, nesănătoasă, dar care funcţiona. Miliţienii ştiau de frica Partidului. După 1989, niciunul dintre regimurile care au ajuns la putere nu a reuşit, pentru că nici n-a dorit, să înlocuiască defuncta autoritate comunistă cu una sănătoasă, democratică. Politicienii au cerut Internelor să le servească interesul supravieţuirii la putere cu orice preţ, altceva nu i-a interesat, lăsând în schimb viermuiala postcomunistă din Poliţie să se transforme nestingherită în cuiburi de şerpi "capitalişti" din ce în ce mai veninoşi. Aceasta a fost tăcuta şi monstruoasa înţelegere. Nimeni, niciodată, nu a luat cu adevărat măsuri în interesul cetăţeanului.

Fătuloiu spune acum că Tobă e incompetent, obedient (şeful Poliţiei, obedient - faţă de cine?!), că nu şi-a terminat şcoala, vorbeşte de trădări şi asasinate la comandă, dar de când se întâmplă toate astea? De ieri, de când Fătuloiu îşi vede scaunul ameninţat, sau de anii în şir de când Tobă e pe funcţie? Guvernul Băsescu îi dă jos pe Fătuloiu şi Tobă, dar o face numai după ce poliţiştii "au făcut striptiz" cu caschetele la Cotroceni, interesul politic personal al domnului Băsescu fiind direct lezat. Iar dl. Şoric, susţinut de frăţia poliţisto-interlopă din Neamţ, nu poate fi dată afară imediat pe baza unor declaraţii publice care smulg pur şi simplu epoleţii uniformei de poliţist. Şi n-ar fi avut nicio problemă dacă interlopii nu manifestau lipsă de disciplină, împuşcându-se între ei.

Ceea ce domină acum în imaginea Ministerului de Interne şi nu numai este absurdul. În rândurile de faţă am încercat să descriu raţional ce se întâmplă acolo, dar prima senzaţie care te traversează când vezi mutrele unor "poliţişti" ca Şoric şi Fătuloiu făcând vorbiri incredibile, groteşti, senzaţionaliste la nivel de tabloid, e fiorul pur al absurdului. Când clanurile din Poliţie, legate de clanurile politice şi de cele interlope, se ciocnesc, rezultatul e haosul care aşteaptă la capătul corupţiei.

Înlocuirile de ultim moment de la Interne nu pot schimba nimic esenţial. Pentru asta ar fi nevoie de o putere politică hotărâtă să bage bisturiul până la os, chiar cu riscul de a se tăia pe sine. Iar actualii nu sunt preocupaţi să taie decât salarii şi pensii.

Citește și: