Cristian ANDREI
Cristian ANDREI
8308 vizualizări 17 mai 2013

Orice rană care nu răspunde la tratament şi nu se vindecă în şase săptămâni, devine o rană cronică. În acest sens, pactul coabitării şi coabitarea Ponta – Băsescu reprezintă o rană deschisă pentru Antonescu.  Iar liberalul pur şi simplu nu poate accepta această coabitare care merge ca unsă.

Cearta pe procurori a deschis şi lărgit decisiv falia între Antonescu şi Ponta. Din acest motiv, cei din PNL au început să devină mai atenţi pentru ca majoritatea USL să nu fie schimbată peste noapte cu una nouă, Ponta – Băsescu, construită în Parlament cu parlamentari de la PSD, UDMR, PPDD şi PDL.

Ponta s-a definit drept „peştele cel mare”, dar şi „cel mai rapid”, lucru esenţial pentru supravieţuirea politică în viitor. Până ca rana lui Antonescu să fie pansată şi vindecată, Victor Ponta a escaladat nivelul următor. A anunţat rapid şi relativ imprevizibil „cea mai gravă criză politică din USL”. Nu o „despărţire pe marginea unui subiect”, nu a umblat cu mănuşi, ci a mers la origini, la Protocolul USL. Când l-a deranjat ceva, a fost radical, deşi în USL el şi-a construit imaginea moderatului, iar Antonescu pe cea a radicalului. Rolurile s-au inversat acum.

Are dreptate Victor Ponta când cere ruperea USL din cauza lui Sorin Roşca Stănescu? Probabil, nu. Dar cu siguranţă USL nu se va rupe pentru că Sorin Roşca Stănescu, un personaj care nu ar fi trebuit să ajungă în situaţia de a decide viitorul Uniunii, este în interiorul sau exteriorul ei.

Moderatul şi împăciuitorul Ponta a început să tragă cu artileria grea într-un moment când poate era de ajuns să ridiculizeze declaraţiile lui Sorin Roşca Stănescu. A înţeles că senatorul PNL nu este un personaj cu priză la public, că se poate constitui într-un inamic, că poate fi o ţintă perfectă. „Cum să nu îl dai afară pe un personaj ca SR Stănescu şi să provoci ruperea USL”, ar fi mesajul pesedistului către marele public.

Oare ce l-a supărat însă cu adevărat pe Ponta?

Liberalii au început să fie percepuţi şi prezentaţi de premier ca o frână pentru bunul mers al guvernării. Premierul vrea să se mişte mai repede cu exproprierile, PNL discută despre principii privind dreptul de proprietate. Ponta îşi doreşte confiscarea averilor ilicite, deci averile bogaţilor, PNL ar fi de acord, dar parcă ar mai discuta despre subiect. Nici măcar confiscarea maşinilor cu care se comit infracţiuni nu primeşte sprijin deschis de la PNL.

Dar ce ne facem când Victor Ponta şi PSD doresc supraimpozitarea celor care câştigă peste o mie de euro, iar PNL se opune categoric? Discuţia este momentan pentru bugetari şi pensii, dar nimeni nu spune că nu se poate aplica şi celor din mediul privat.

Temele mari, proiectele PSD – Constituţia şi regionalizarea sunt şi ele blocate de partenerii de guvernare. Liberalii dau senzaţia celor de la PSD că trag de timp, pentru a amâna cele două subiecte majore pentru 2014, pentru a avea siguranţa că social-democraţii PSD îl susţin pe Crin Antonescu la prezidenţiale.

Scriam într-un comentariu că Ponta are şansa să devină cel mai important actor politic în următorii ani. Am crezut că ruperea USL se va produce cel mai devreme după adoptarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei sau cel mai târziu după prezidenţiale. Sentimentul este că premierul şi liderul PSD a devenit şi nerăbdător.

După ce a bătut palma cu Traian Băsescu, şi-a impus oamenii în fruntea sistemului de justiţie, iar Serviciile secrete nu îi sunt ostile, şi-a construit o zonă favorabilă în mass-media şi a refăcut legăturile cu exteriorul, Ponta poate poza în succesorul lui Traian Băsescu sau pentru a respecta linia de partid, a lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. O poate face în continuare din funcţia de premier sau din cea de preşedinte. Importantă este imaginea de forţă pe care o transmite.

De ce să mai aştepte Ponta 2016 să se bată cu liberalii, când în clipa de faţă nu are niciun adversar? Meciul cu liberalii poate fi tranşat în următorul an, dacă PNL este trimis în Opoziţie. Cine este tare rezistă, cine nu este înghiţit de „peştele cel mare şi rapid”.

Un singur lucru l-a făcut din grabă Victor Ponta. A folosit un cuvânt care ar trebui să lipsească din dicţionarul unui premier „criză”. Investitorii şi investiţiile, partenerii europeni cu care te duci să negociezi, sigur au alergie să afle că în România se naşte peste noapte o „nouă criză politică”.

Privind acest meci, un chibiţ ar putea spune, „vrei criză, Doamne fereşte să nu ai parte de ea”!”, dar un altul ar putea exclama: „Aleluia, România va avea din nou o opoziţie puternică”.

 

Citește și: