Rodica CIOBANU
Rodica CIOBANU
9797 vizualizări 17 nov 2014

Sintagmele insultătoare prin care noi înşine ne autodefineam ca naţiune - „ţară de rahat”, „popor de proşti” „naţie îndobitocită” „turmă” etc – s-au şters, luându-le locul felicitările, urările, constatările pozitive. „Am arătat, în sfârşit, că ne pasă!”, „Felicitări că aţi stat la coadă, în ploaie şi frig!”, „Am salvat România de la o a 3-a dictatură”, „Am reuşit, în sfârşit, să dăm dovadă de unitate”, „De mult nu am mai simţit aşa o mândrie puternică că sunt român!”, scriu oamenii, rar întrerupţi de câte un postac funciar sceptic ori supărat că nu i-au ieşit cărţile politice. Un marş al solidarităţii i-a adunat pe românii din diaspora şi din ţară, pe Internetul fără frontiere şi, mărşăluind împreună pentru alt fel de a face politică, au învins şi şi-au recâştigat ca popor respectul de sine. Este cea mai importantă cucerire morală din ultimii 25 de ani, hotarul unei ere noi, în care vor putea să se privească, fără jenă, în oglindă. În această epopee, este vorba mai puţin de Klaus Iohannis – care a câştigat mai ales fiindcă alegătorii l-au perceput ca fiind din afara sistemului – şi mai mult de o luptă cu sistemul mincinos şi corupt, luată pe cont propriu de fiecare doritor de schimbare în parte şi de toţi laolaltă şi dusă până la capăt, chiar şi când candiatul lor intrase în non combat.

În primul său discurs de preşedinte ales, dl Iohannis arată că a înţeles ce înseamnă votul din 16 noiembrie. „Cetăţenii au dat semnalul schimbării profunde în România. Este un semnal puternic, atât pentru mine cât şi pentru clasa politică”, spune domnia sa, îndemnându-i pe politicieni să ia aminte şi să judece bine ce au de făcut zilele următoare. Iar preşedintele ales cere Guvernului Ponta să-i tragă la răspundere pe organizatorii votului din diaspora – adică să demisioneze însuşi Victor Ponta, într-o interpretare categorică – şi Parlamentului, să respingă legile graţierii şi amnistiei, aprobând, totodată, cererile DNA de reţinere a unor parlamentari, urmăriţi penal pentru corupţie. Pentru a-şi vedea îndeplinite obiectivele politice însă, dl Iohannis trebuie să se pregătească de un acerb război de uzură cu sistemul care, pe cei slabi de constituţie, îi doboară înainte de vreme. De aceea, datoria dintâi a noului preşedinte este aceea de a rămâne „liber”, fiindcă numai aşa va rezista şi le va putea mulţumi acelora care îi scriu spre ţinere de minte: „Noi am avut grijă de tine, ai şi tu grijă de noi!”, „Atâta te rugăm, nu ne dezamăgi!”.

Citește și: