Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2579 vizualizări 10 iun 2019

Ce se întâmplă de câteva zile în Republica Moldova nu-i deloc complicat (aşa cum se străduiesc să acrediteze cei care au pornit maşinile de fum ca să îşi şteargă urmele). E un demers concertat de scoatere a Statului din ghearele unui oligarh care l-a capturat – mafiotul Vladimir Plahotniuc.

Faptul că în acest demers şi-au dat mâna, sub semnul urgenţei, Uniunea Europeană, Statele Unite şi Rusia dezvăluie gravitatea situaţiei. „Experţii” care deplâng că nu s-a apelat tocmai la România, încearcă să ascundă adevărul crud: ţara noastră nu e parte a soluţiei, ci o parte a problemei. Regimurile de la Bucureşti l-au sprijinit pe Plahotniuc până răsalaltăieri, iar unii responsabili sau foşti responsabili din Externe şi din Serviciile zise inteligente îl mai sprijină şi astăzi, pentru că n-au încotro. Individul a uzat de toate instrumentele şi nu le-a epuizat încă: şantajează, cumpără, trimite după gratii (are Justiţia la picioare), lichidează. Iar dacă, de la un moment dat, Plahotniuc o fi devenit omul SIE, lucrurile stau încă şi mai prost. Negociindu-şi retragerea, Naşul Moldovei de peste Prut, nu se va da în lături să ia „ostateci”.

Un amestec de prostie cruntă, de lipsă de expertiză şi de cupiditate a gestionat Dosarul Moldova. La un moment dat, acesta pare să fi fost abandonat Serviciilor.

Intervenţia prea târzie a lui Klaus Iohannis – un comunicat remis aseară – dovedeşte că Preşedintelui României nu înţelege sau n-are chef să înţeleagă ce se petrece în Republica Moldova. Altfel nu s-ar fi adresat „tuturor forţelor politice din această ţară” cu „un apel ferm pentru respectarea democraţiei şi a statului de drept”. Numai că peste Prut e un stat capturat, nu un stat de drept. Plahotniuc şi-a subordonat instituţiile democratice şi am văzut cum Curtea Constituţională a acţionat la comenzile lui, în dansul grotesc cu Parlamentul. „Stabilitatea Republicii Moldova este esenţială”, conchide Preşedintele României, când reprezentanţii Uniunii Europene, ai Statelor Unite şi ai Rusiei tocmai se străduiesc să arunce în aer „stabilitatea” lui Plahotniuc, susţinând o asociere (în alte împrejurări contra firii) între Blocul proeuropean ACUM şi socialiştii pro-ruşi ai lui Igor Dodon – singura soluţie de a scoate Republica Moldova din captivitatea lui Plahotniuc.

Dacă ar fi la începutul mandatului, nu i s-ar putea face nici o vină preşedintelui Iohannis. Dar s-a dezinteresat sistematic de ceea ce se întâmplă peste Prut, lăsând dosarul ba în mâna Guvernului Ponta, ba pe seama ministrului de Externe al lui Cioloş, Lazăr Comănescu (un Meleşcanu mai perfid) şi preluându-i acestuia din urmă, în documentele şi declaraţiile oficiale, conceptul de „stabilitate”, ticluit să ascundă complicitatea cu Plahotniuc.    

În loc ca ţara noastră să recunoască Guvernul Maiei Sandu, aşa cum au făcut reprezentanţii Uniunii Europene, încă premierul Meleşcanu, după ce în toate aceste zile a stat pitit, încurajat de comunicatul ambiguu al Preşedintelui, decide să susţină propunerea de alegeri anticipate a lui Plahotniuc, de parcă n-ar ştii (sau tocmai de aceea) că mafiotul care a confiscat Republica Moldova va câştiga prin fraudă alegerile, iar dacă nu le va câştiga va proceda ca la primăria Chişinăului - le va anula.

Din păcate, un Preşedinte slab, Klaus Iohannis, se lasă târât spre decizii periculoase, al căror rezultat riscă să devină mai mult decât un simplu eşec al diplomaţiei româneşti.  

Citește și: