Rodica CIOBANU
Rodica CIOBANU
6850 vizualizări 22 dec 2014

Cel mai adesea suntem pesimişti şi spunem că ţara se îndreaptă  într-o direcţie greşită. Nu suntem siguri de ce, dar simţim instinctiv că n-am apucat-o pe calea cea bună, că România se zbate ca găina imediat după decapitare, când trupul păsării continuă să se mişte haotic, sărind şi rostogolindu-se pe pământ, până când, stoarsă de ultima picătură de viaţă, se linişteşte definitiv.

Capii naţiunii, deşi bine ancoraţi de glie, au lipsit de la trasarea unui destin naţional, majoritatea scoţând sarcina aceasta din îndeletnicirile lor, aşa încât  România a suferit o alt fel de decapitare, în urma căreia a avut o evoluţie dezorganizată, neintegrată într-o viziune unitară. Singurele scopuri naţionale susţinute de toţi liderii politici şi atinse au fost aderarea la NATO şi UE. Dincolo de acestea însă nu a existat decât o mulţime de procese bombastic numite „reforme”, care mai mult au distrus, decât au construit. Faptul că, în 2014, românii sunt printre cei mai săraci şi mai bolnavi europeni este consecinţa nepăsării conducătorilor faţă de ţara şi compatrioţii lor, a absenţei capetelor responsabililor politici de la construirea unui proiect de ţară. 

În discursul ţinut în faţa Parlamentului, noul preşedinte, Klaus Johannis, promite să ridice România din trista condiţie de ţară a lucrului prost făcut şi a planurilor eşuate. „România nu poate să rămână ţara aşteptărilor mari şi rezultatelor mici, ţara timpului irosit şi oportunităţilor ratate. Şi nu va ramane. Vreau ca, la sfârşitul mandatului meu, oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârşit, că am construit instituţii solide, că am făcut legi şi reguli durabile”, s-a angajat el, cerând tuturor încredere şi răbdare.

Dl Iohannis nu face un portret seducător al României viitoare, nu exploatează frumuseţile şi talententele ei, care ar putea s-o definească în Europa, nu-i trasează un drum drept spre vreun obiectiv cardinal, fiindcă nici domnia sa nu e vreun mare vizionar. Însă, spre deosebire de predecesorii săi, vine la Cotroceni cu un plan concret, gândit pe termen lung şi cu determinarea de a-l pune în practică.  Ce ar trebui să aducă acesta? Un stat de drept consolidat şi prosper, o viaţă bună, mândrie naţională şi respect de sine. Cu alte cuvinte, un loc într-un top 20 al fericirii.

Cum însă un mandat nu are decât cinci ani, iar proiectele preşedintelui (educaţie, sănătate, pensii, instituţii politice) sunt cronofage, dl Iohannis se grăbeşte. S-a întâlnit cu premierul Victor Ponta, pentru a-i cunoaşte priorităţile şi a anunţat că va chema, la consultări, partidele. Din experienţa de primar al  Sibiului, ştie că-şi poate atinge idealurile, chiar dacă se află în minoritate, totul ţine de abilitatea de a-i convinge pe ceilalţi că, dacă îl urmează, au de câştigat. Colaborarea cu partidele parlamentare va fi, totuşi, mai complicată şi mai dificilă decât aceea cu consiliul local şi ar fi arogant şi imprudent din partea dlui Iohannis să le cheme la raport şi să le dea termene. Şedinţele de un sfert de oră, lunea, la Primăria Sibiului nu se mai pot repeta. Preşedintele are totuşi un important sprijin: cetăţenii. Pentru prima dată, aproape jumătate dintre ei afirmă - potrivit unui barometru Avangarde, de la începutul lui decembrie – că ţara se îndreaptă în direcţia bună. Simt, aşadar, că România are cap.

 

Citește și: