Gandul.info
Andru Nenciu
Andru Nenciu
4156 vizualizări 14 mai 2018

Da, Blajul nu şi-a dat degetele peste cap în faţa tunurilor cu bani made in Turkey care investesc tot ce prind în sport. Şi Craiova a impresionat pe semicercul feminin! Cu Alice Elisei, care acum 25 de ani îşi julea genunchii pe bitumul gri al LPS-ului din Focşani. Cu Dumitru Berbece, care avea ştiinţa şi inteligenţa de a strecura şi o minge medicinală, din unghi mort, printre picioarele marilor portari ai lumii. Şi cu celelalte fete minunate, care au ştiut să iasă, să celebreze şi cu fanii cărora le-ar fi plăcut să trăiască şi ei, din interior frumuseţea câştigării Cupei EHF. Şi CSM Bucureşti şi-a jucat cartea cu demnitate la Budapesta. Nu avea cum să emită pretenţii la trofeu. Gyor şi Vardar îi sunt net superioare azi. Ne întrebăm de ce organizează Budapesta Final Four-ul Ligii Campionilor şi echipele gazdă pleacă din start cu avantaj de la fluiere?

Am pierdut competiţii mari pe care am fi vrut să le organizăm şi nu am putut. Cel mai bun exemplu e Mondialul de handbal, pe care Gaţu ar fi vrut să-l organizeze în 2009 la Bucureşti. De ce? Simplu. Pentru că nu avem o sală decentă. O sală care să arate că sportul e iubit în România.

Ultimele 14 zile au adus performanţe pe mai multe terenuri. Dar în ultimii 4 ani nu s-a pus nici măcar un panou cu "Aici va fi noua Polivalentă din Bucureşti". Vrsac, oraşul din Serbia cu o populaţie de 35.000 de locuitori, beneficiază de o sală cu peste 4,500 de locuri, în timp ce Ljubljana, capitala ţării cu o populaţie similară cu cea a Bucureştiului - 2.000.000 de oameni - dispune de două săli uriaşe care se pot transforma în gazde pentru concerte, expoziţii sau petreceri. Punctează la sport şi impresie artistică şi Novi Sad: 8.000 de inimi pot pulsa sub acelaşi acoperiş, într-o arenă care poate fi extinsă în funcţie de scopul evenimentului.

Dacă CSM Bucureşti, campioana României, joacă pe unde apucă, marea ei rivală se poate lăuda şi cu timpul în care a fost finalizată Audi Arena: mai puţin de 11 luni. Compusă din 5.500 de scaune, arena a fost inaugurată pe 19 noiembrie 2014, a costat 5 miliarde de forinţi, puşi la dispoziţie de Guvernul Ungariei.

La proiecte frumoase - sau vorbe goale - suntem campioni. În 2014, secretarul Federaţiei Europene de Handbal, Michael Wiederer, era invitat de Sorin Oprescu şi Alexandru Dedu să pună piatra de temelie la construcţia noii Săli Polivalente din Bucureşti. Ştirea seacă prezentată de canalele de sport era construită pe doi piloni: proiectul cu 12.000 de locuri şi linia de finiş: mai 2016! Da, mai 2016! Între timp...

Licitaţia pentru proiectare şi execuţie pe terenul de la Turnul de paraşutişti, din Complexul "Lia Manoliu", a fost anulată! În 2014, valoarea lucrărilor se ridica la 65 milioane de euro, iar fostul primar, Sorin Oprescu susţinea că startul ar fi urmat să se dea la începutul lui 2015. Comisia de licitaţie a declarat câştigătoare oferta depusă de Astaldi SPA - Euro Construct Trading 98 în valoare de 65 milioane de euro pentru 40.000 mp de sală. Iniţial, licitaţia fusese câştigată de compania Strabag Aecom Ingineria Comnord, care avansase o propunere de 55 milioane de euro pentru o suprafaţă de 37.941 mp, dar firma a fost descalificată. Consorţiul perdant a făcut contestaţie, iar CNSC (Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor) a decis reanalizarea ofertelor. A fost scânteia care a aprins focul unor controverse birocratice, din care de pierdut are doar sportul.

La vremuri noi, oameni noi. Şi noi promisiuni. Gabriela Firea promitea luna trecută că o nouă sală polivalentă, cu o capacitate estimată de 15.000 de locuri, va fi edificată pe Bulevardul Basarabia, pe o suprafaţă de 43.000 mp, lângă Arena Naţională. Patru ani au trecut de la anunţul lui Oprescu. Şi va mai trece mult timp până când reprezentanţi ai tututor disciplinelor se vor simţi respectaţi, iar şefii de federaţii vor avea de ce să se bată cu pumnii în piept pentru a le lua faţa altor capitale în lupta pentru organizarea unor competiţii.

"Avem nevoie de săli polivalente ca de aer. O să ne fie foarte greu şi s-au scos din programul de guvernare, pentru că prioritar în momentul de faţă este Campionatul European 2020. Trebuie să facem patru stadioane, să le modernizăm sau să le reabilităm. Nu mai avem timpul necesar. Uitaţi-vă că toate competiţiile le ducem la Cluj. Avem nevoie de o sală polivalentă la Bucureşti. Avem nevoie de o sală polivalentă în centrul ţării."

Marius Dunca, fost ministru al MTS. Declaraţie acordată în iunie 2017

Până atunci, toate drumurile duc la Cluj-Napoca, unicul oraş care a demonstrat că are cu ce. Dar care are şi oameni interesaţi de a pune oraşul lor pe harta punctelor de atracţie din sportul mondial. Municipalitatea plăteşte pentru a aduce evenimente precum partidele de Fed Cup sau Cupa Davis.

Exponenţi ai sporturilor de echipă sau băieţi din sporturile individuale, care pornesc în fiecare zi ca nişte automate spre antrenamente, cu un suc carbogazos în rucsac şi cu o merdenea între degete, s-au ars de mai multe ori ca pompierii crezând în promisiunile celor din Guvern, MTS sau Primărie. Antrenori plătiţi cu doi lei au strâns cureaua pentru că ştiau că trebuie să hrănească mai multe guri până când au plecat afară, toate temerile s-au risipit şi au câştigat un ban pe măsura valorii lor.

Până când Bucureştiul se va putea lăuda cu un complex primitor pentru toate sporturile, modern şi funcţional, antrenorii ne vor pleca, sportivii se vor lăsa la vârste fragede, iar alţii vor alege, poate, să îmbrace tricoul unei alte ţări. Guvernul sau Primăria încă nu înţeleg că o sală polivalentă, construită oriunde, poate relansa sportul de echipă. Şi nu numai.

Citește și: