Raluca ION
Raluca ION
21055 vizualizări 4 feb 2014

La două săptămâni de la accidentul din Apuseni, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale s-a hotărât să lumineze bezna din mintea opiniei publice şi să spună lumii întregi adevărul său despre localizarea ratată a supravieţuitorilor. A făcut-o trimiţându-le ziariştilor câteva rânduri belicoase, în care “protestează ferm” faţă de afirmaţiile potrivit cărora doctorul Radu Zamfir ar fi transmis coordonatele geografice salvatorilor.

“Dânsul a descris doar ce vedea în jurul său şi pe un ecran de telefon mobil, începând cu ora 19:30, doctorul Zamfir indicând ca şi coordonate ora afişată pe telefonul mobil, respectiv: 19,33,20/1, iar peste patru minute 19,37,20/1 care evident nu sunt cooordonate geografice. La solicitarea dispecerilor de a trimite o coordonată care începe cu 46 a refuzat să mai dea alte informaţii, spunând că a transmis informaţiile şi că nu mai dă nimic. Dr. Sorin Ianceu nu a sunat la 112”, le-a scris purtătorul de cuvânt al STS, Adrian Fulea, jurnaliştilor.

În această precizare oficială venită cu întârziere, aburii enervării şuieră la fiecare literă. Să fie de la presiunea mediatică şi politică la care este supus zilele acestea STS-ul, să fie de la presiunea exercitată de Victor Ponta care vrea să mute serviciul în subordinea MAI? Nici nu mai contează, atâta vreme cât şuierul fierbinte se îndreaptă nu împotriva premierului, nu împotriva unor soldaţi politici, ci împotriva unor victime.

Să descrii îmbufnat şi trunchiat, într-o comunicare oficială, o discuţie avută cu un cineva care abia scăpase cu viaţă dintr-un accident aviatic şi care de mai bine de trei ore aştepta salvatorii ce nu mai veneau odată, este un gest greu de înţeles şi de calificat. Să spui despre un om, evident şocat, că “a refuzat să mai dea alte informaţii, spunând că a transmis informaţiile şi că nu mai dă nimic”, de parcă ar fi fost un contravenient prins fără bilet în autobuz care a refuzat să se legitimeze, este de neiertat. Doctorul Ianceu spune însă că a sunat la 112 de pe telefonul doctorului Zamfir şi că supravieţuitorii le-au arătat de mai multe ori autorităţilor că se află în apropierea satului Horea. Luni seară, după ce a ascultat precizările purtătorului de cuvânt, medicul a comentat: ”În acele momente nu ne-am gândit că trebuie să înregistrăm şi noi convorbirile pentru a ne putea justifica”.

Şi ROMATSA, care ar fi trebuit să joace un rol decisiv în operaţiunea de salvare le găseşte o vină tot supravieţuitorilor, susţinând într-un raport, că ”imediat după producerea accidentului, supravieţuitorii au sunat diverse persoane private care, la rândul lor au apelat organizaţii fără atribuţiuni pe linia căutării şi salvării, ceea ce a creat confuzii în prima jumătate de oră de la accident”. 

Să admitem faptul că medicii nu au putut, dintr-un motiv sau altul, să le dea celor de la 112, coordonatele exacte. Asta ar trebui să însemne că ei au fost de fapt fisura din sistemul de urgenţă, care altminteri a funcţionat  perfect? Să ne imaginăm scenariul în care medicii nu şi-ar fi sunat familiile şi prietenii în acele momente, ci ar fi vorbit în acele ore doar cu cei care aveau datoria să-i salveze. Ar fi fost descoperiţi atunci cu viteza luminii?

Şi în cazul acestei tragedii, autorităţile au dat dovadă in corpore de iresponasbilitate crasă în felul în care au tratat victimele, pornind de la căutarea pe bâjbâite şi terminând cu mesajele pe care le-au lansat după aceea în spaţiul public. Mesaje din care răzbate o singură grijă: aceea ca sângele celor morţi şi al celor răniţi să nu le păteze cumva CV-ul. 

 

Citește și: