38 vizualizări 24 mai 2009

Iar s-au suit pe noi.

Boc zice că vrea să vopsească Moldova în portocaliu. Crin Antonescu se miruieşte în Mitropolia Veche din Suceava, spurcând Sfânta Liturghie cu crezurile lui mărunte şi mototolite. Lui Băsescu, antemergătorii i-au asfaltat drumul spre primăria din Năsăud, scuzându-se că n-au avut vreme să-i asfalteze şi culoarul aerian până-n Bistriţa. Geoană urcă oamenii-n telegondola din Mamaia şi de-acolo le dă brânci în PSD.

Mai credeţi că politica-i o curvă? Jignim bietele curve. Alea-s femei cu suflet mare, care muncesc din greu pentru o bucată de pâine şi – chiar dacă, păţite, îţi cer banii înainte – nu te lasă niciodată cu ochii în soare. Curvele-ţi fac toate plăcerile, nu promit ce nu pot, nu-ţi pun impozit pe..., când ţi-e lumea mai dragă.

Trag la fel de greu ca minerii şi când ies din şut hrănesc câteva guri. Politicienii s-au instalat în capul mesei tăcerii şi trăncănesc cu gura plină, au ocupat spaţiul „mare-munte unde e peisage multe”, l-au închiriat
ca pe o casă de rendez-vous. Dau găuri la urne, mestecă-n tuş, pregătesc buletinele de vot. Vopsesc în culorile lor ţipătoare România, o împopoţonează ca pe un muţunache...

Fă, ţara mea. Nu te lăsa îmbrăcată în iepuraş – îmi vine să urlu – nu te îmbrăca în iepuraş că n-am fetişuri bizare, cum zic politologii de la „Paraziţii”. Te iubesc cu disperare aşa cum eşti, putred de săracă, uitată, minţită şi furată, făcută afiş. Ţara mea ca o teză cu subiect unic formulată mereu greşit. Ţara mea ca o sală de aşteptare, unde nu mai e nimic de aşteptat. Ţara mea care nu mai eşti pe pământ, în locul tău s-au lăţit, ca un scuipat, programe de campanie, pe cerul tău atârnă bannere electorale ca nişte ciori împuşcate în aripă. Ţara mea, rămâi în căuşul gândului meu, să-ţi pot silabisi numele în şoaptă. Ţara mea asediată, nenorocul meu, cartea mea de citire...

Citește și: