Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
23943 vizualizări 27 dec 2014

În filmul lui Marco Ferreri, 4 bărbaţi bine situaţi se adună într-o vilă veche ca să se îndoape până crapă, sexualmente asistaţi de nişte domnişoare de consumaţie, plus o Institutoare curvăcioasă, adică plină de rotunjimi. Tuspatru, Philippe, Michel, Ugo şi Marcello, poartă în ei câte o frică, se tem că nu au ce opune morţii cu viaţa pe care o duc, de fapt toate fricile lor sunt reductibile la frica de moarte, care te ia când şi cum vrea ea. Aşa că aleg să moară cum vor ei: după ce înghite hălci de carne şi un bloc imens de pateuri de gâscă şi raţă, Ugo cere să fie masturbat de Institutoare pe măsură ce îşi dă sufletul. Michel moare făcând pe el, în vreme ce cântă la pian. Fustangiul Marcello, acum impotent, troienit în Bugatti-ul său albastru, îngheaţă într-o ultimă şi eternă erecţie. Iar diabeticul Philippe adoarme definitiv la pieptul primitor al Institutoarei, după ce hăpăie un tort glasat în formă de sâni.

De ce se ghiftuiesc oamenii de Crăciun, şi mai şi aruncă aproape o treime din alimentele cumpărate cu toptanul? De ce vârfuiesc cărucioarele în supermarket pentru a găsi pe urmă Salvarea în SMURD-ul venit să le descarcereze sarmalele, cozonacii şi şpriţul din ei? Deoarece le e frică de moarte. De moarte ca sfârşit  al vieţii. Şi atunci intensifică la maximum ceea ce cred că e viaţă. Când bagă în dânşii, se simt vii şi nemuritori. Berechetul plăcerii înseamnă Mântuirea Sufletului.

Care trebuie hrănit şi el. Cateringul de suflet al Crăciunului îl asigură sfinţii părinţi, cu cădelniţa şi pămătuful – uniforma de popă aduce cu cea de bucătar, nu-i aşa? E foarte interesantă simbioza dintre şarlataniile BOR şi superstiţiile meschine ale enoriaşului român. Eu aş propune o retroreformă care ar esenţializa şi eficientiza această relaţie: să se introducă şi la noi indulgenţele, cum vindea Papa acum câteva sute de ani – ai păcătuit, plăteşti ţidula cu ştampilă şi semnătură de iertare de la PDG Daniel, conform tarifarului per păcat, şi eşti curat ca argintul strecurat. Toată lumea înaltpreafericită.

Simbioza asta e tulburată de eliminarea religiei dintre disciplinele obligatorii în şcoală. În Pastorala de Crăciun, arhiepiscopul Pimen afuriseşte această măsură ”comunist-atee”, numind-o ”atentat la fiinţa naţională”. Adică elevul, împreună cu părinţii, să aibă dreptul de a alege dacă vrea să fie îndoctrinat religios sau nu – ăsta e atentatul comunist la fiinţa naţională.

Dar, l-aş întreba pe Sfinţia Sa, lăcomia feroce cu care s-a bătut cu statul român pentru posesia a 166.000 ha de pădure, valorând miliarde de euro, atentat la ce este?

Dacă religia la liberă alegere înseamnă Satana comunist-atee, Securitatea, la care s-a spovedit definitiv şi irevocabil Pimen Zainea sub numele conspirativ ”Sidorovici”, cine era, Maica Precistă, Sfântul Duh?

Luptă din greu impresarii lui Dumnezeu să nu li se împuţineze turma de  clienţi de pe urma căreia trăiesc, şi trăiesc bine.

Numai că, atenţie, a apărut concurenţa! În ultimul sondaj IRES, în premieră absolută, DNA e cu 4% peste Biserică în încrederea populaţiei. Credinţa în dreptatea dumnezeiască începe să fie înlocuită cu încrederea în Parchetul anticorupţie.

Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii, ziceau bătrânii noştri cu obidă. Nu m-ar deranja să-i aud acum strigând pe sfinţiile lor, preacinstitele feţe BOR, că până la Dumnezeu, te mănâncă procurorii! 

Citește și: